Am reacţionat spunând „Dar ce, suntem în Siria?”, când dl. Ungureanu, şef în exerciţiu al unui serviciu secret militarizat, a fost nominalizat pentru funcţia de prim-ministru al României. Reacţionez şi acum, când dl locotenent al Armatei Române, Alexandru Gheorghe, a apărut la televizor în uniformă, după ce s-a alăturat demonstranţilor din Piaţa Universităţii, purtând aceeaşi uniformă: Nu suntem în Siria, domnule locotenent!

În dictatura crâncenă a lui Bashar al-Assad, militari sirieni au trecut de partea demonstranţilor antiregim şi luptă acum cu forţele loiale lui Assad. Asta se întâmplă într-o ţară aflată foarte departe de democraţie. Aşa s-a întâmplat şi în România în decembrie 1989- mai întâi Armata a tras în demonstranţi, după care a fraternizat cu ei. Ce am încercat să explic d-lui locotenent, intervenind aseară în emisiunea Sinteza Zilei a postului Antena 3, este că ambele situaţii, reprimarea civililor de către Armata în uniformă sau fraternizarea cu ei, descriu o ţară aflată în stare de haos.

Prin urmare, nu consider nicidecum că Armata trebuie să fie formată din „decerebraţi”, din „manechine”, cum mă acuza retoric dl avocat Andon, spun doar că, într-un stat democratic stabil, un militar nu are ce căuta în uniformă la un protest civil şi, mai ales, la unul politic. Ceea ce nu înseamnă că în spatele manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi din alte oraşe s-ar afla partide politice, dar când lozincile strigate majoritar sunt Jos Băsescu! şi Jos guvernul!, să fim serioşi, e vorba de politică.

Uniforma nu este proprietatea privată a militarului, cum greşit crede, spre consternarea mea, lt Gheorghe. Cei patru ani pe care i-a făcut la Academia Militară îi dau dreptul de proprietate asupra soldei pe care o primeşte potrivit funcţiei şi gradului, nu asupra uniformei pe care o poartă. Uniforma militarului este proprietatea statului, care i-