În gangul din faţa casei se vedeau câteva mucuri de ţigări, turtite cu talpa piciorului. Zoli apăsă soneria şi aşteptă două secunde lungi. D-l Porumb abia se trezise. Îi făcu semn să intre, iar Zoli îşi ţinu un timp respiraţia. În casa d-lui Porumb mirosea ca într-un stomac balonat.
– Câte ai adus?
USB-ul argintiu străluci o clipă printre degetele bătrâne.
– În total 7, mormăi Zoli. Două sunt cu sex oral, restul, cu diverse...
Stickul dispăru pe jumătate în mufă, iar degetele groase ale d-lui Porumb se odihniră un timp lângă monitorul acoperit de jeg.
– Ce mai face Concubinul?
Zoli aruncă fugitiv o privire spre geamul îngust prin care se vedeau aleea din faţa blocului şi gardul de ciment, unde era de obicei parcat Loganul lor. Probabil, Porumb observase că lipsea.
– Au plecat la Hunedoara. De ieri.
– Aha! E plecată şi doamna!?
Îşi imagină cum o vedea Porumb pe maică-sa, ca pe o doamnă cu buzele conturate cu mov-ciclamen. De câte ori ieşea pe uşa apartamentului arăta altfel, fără urmă de faţa prietenoasă, aplecată peste aragazul din bucătărie.
D-l Porumb îi înapoie stickul şi-i spuse de formă: „Lasă că te faci tu mare şi scapi de el!” Apoi se scotoci într-un buzunar al halatului şi scoase 5 lei.
– Sunt 7 filme, d-l Porumb! Gândi- ţi-vă cât am stat să le trag..!
Bărbatul zâmbi discret:
– Îţi mai dau nişte cartele de telefon.
*
La OLI-Snack nu era nimeni. Zoli îşi cumpără un sandviş rotunjit, gros cât cotorul unei palete de tenis. Prin ambalajul transparent se vedeau rotocoalele de lăptucă şi spinarea arcuită a unui crevete. Din cei 5 lei ai lui Porumb îi mai rămăseseră două hârtii verzi, de câte un leu.
Cartelele erau de la Orange. Zoli se strecură pe coridorul aglomerat, mestecând încet foaia de pâine arăbească, în pliurile căreia stăteau ascunşi cei doi-tr
