Elevii din Motru împreună cu cei din Valea Mănăstirii, angrenaţi într-un proiect excepţional, care le pune la „lucru” intelectul, creează minuni. Cot la cot cu profesorul coordonator, elevii învaţă să facă jurnalism „ca la carte”, o meserie, uneori practicată de oameni care nu cunosc termenul de realitate şi informaţie corectă. Cititorii cotidianului „Impact în Gorj” se pot delecta, în cele ce urmează, cu „relatările” micuţilor, relatări care sunt inserate în partea practică a cursului de comunicare şi media.

Poate vă întrebaţi de ce am ales să inserăm în paginile cotidianului nostru „munca” acestor elevi? Pentru că stimularea lor contează, pentru că vrem ca jurnalismul să fie unul de calitate, făcut de oameni de calitate, care să prezinte informaţie în cea mai pură formă şi cea mai corectă, imparţială, şlefuită şi abordată, din toate unghiurile. Şi pentru că jurnalismul şi arta scrisului îşi pun bazele şi în imaginaţie, pentru noi contează să vedem viziunea unui copil asupra acestui aspect.

Jogging-ul

„Într-o frumoasă după-amiază de sfârit de toamnă, când frigul începuse să-şi facă prezenţa, am hotărât să fac puţină mişcare. M-am îmbrăcat în trening cu bluză şi glugă, m-am încălţat cu teneşi închişi la culoare şi am luat în spate un mini-sac. Am plecat să fac o şedinţă de jogging şi să alerg la marginea oraşului pe o potecă paralelă cu malul râului Motru. Deoarece era mai frig, mi-am pus gluga pe şi am început să alerg cu paşi mici, în ritm uşor de încălzire. Apoi am mărit ritmul de alergat şi m-am îndepărtat de oraş. Fugeam, fiind cufundată în gândurile mele, lăsând aerul curat al serii să-mi mângâie faţa şi să-mi spele o parte din gândurile care trebuiau lămurite. La un moment dat am simţit cum din urmă câteva umbre încercau să mă ajungă. M-am gândit să sunt şi alţi amatori de jogging. Nedorind să mă întreacă, am mărit pasul. Degeaba, umbrele a