Citesc şi nu-mi vine să cred, citesc şi mă frec la ochi, sperând că nu-i decât o închipuire. Cică un grup de magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a redactat, în urmă cu câteva luni, o serie de recomandări privind individualizarea pedepselor aplicate corupţilor. Articolul se intitulează "Ghid pentru pedepsirea corectă a corupţilor" şi-şi propune să justifice propagandistic anularea independenţei pretoriului, nu băgaţi în seamă titlul înşelător! Căci, a-i lua ju­de­că­to­ru­lui dreptul de a hotărî potrivit propriei convingeri înseamnă a-l transforma într-un simplu birocrat. Într-un funcţionar supus ordinelor ierarhice, gata oricând să execute dispoziţiile primite de "sus". Başca viitoarea lege a răspunderii prin care ministrul – altfel om politic – va dispune arbitrar îndepărtarea din magistratură a judecătorilor indezirabili unuia ori altuia din fruntea ţării. Culmea, existenţa unui asemenea "Ghid" n-a fost infirmată până acum de conducerea instanţei supreme, ceea ce mă pune pe gânduri. Să-şi asume ea o astfel de aberaţie, de anihilare vo­luntară a privilegiului de a decide independent în unele cauze penale? Fiindcă şi aici e o altă bizarerie: de ce recomandări doar în dosarele de corupţie, nu şi în celelalte? Care să fie ex­pli­ca­ţia acestei scandaloase discriminări? Mă aşteptam ca breasla judecătorilor să iasă în public şi să combată noua sa­ma­volnicie, pornită (ce paradox!) din chiar interiorul puterii ju­de­că­to­reşti! Să se nască dezbateri aprinse, să se îngălbenească ecranele televizoarelor de "breaking news", să curgă cisterne de cerneală, să se umfle la gâlci purtătorii de cuvânt ai Justiţiei. Din nefericire, nimeni n-a suflat o vorbă, toţi au tăcut şi tac mâlc, semn că poetul Lucian Avramescu are dreptate când scrie premonitoriu: "Ca­pul plecat nici sabia nu-l taie,/ Dar vorba asta nu e bună aici,/ Spi­nă­rile cu cât sunt mai plecate,/ Cu-a