- Editorial - nr. 954 / 17 Februarie, 2012 Au inceput, in forta, prin decembrie 1989, prin crimele de la Targu Secuiesc, Zetea, Dealu, Praid, ingrozind lumea cu ritualurile barbare folosite, de niste dementi, la uciderea unor ofiteri de militie. Dupa scurta perioada de acalmie, in urma minirazboiului civil din 20 martie 1990, de la Targu-Mures, a involburarilor interetnice premeditat puse la cale, din interiorul UDMR, dar si prin amestecul unor cancelarii europene, in postura de maestru intru machiaverlacuri, scenarii de culise si diversiuni, fiind Budapesta, in laboratorul strutocamilei s-a definitivat, in cadrul programului antiromanesc, "strategia pasilor mici”, castigatoare, pana acum, pe toate fronturile pentru UDMR! Bineinteles, cu largul sprijin al molailor nostri guvernanti, care le-au implinit, din 1990 incoace, pentru un pumn de voturi, toate dorintele, facandu-le jocul! Dincolo de demonstratiile, de fatada, bineinteles, de la Targu-Mures, cu lumanari si cu carti in maini, pentru derutare si a da alt sens intentiilor reale ale separatistilor, iredentistilor, extremistilor si sovinilor maghiari, se puneau la cale, cu rabdare, exagerarile, absurditatile si pretentiile viitoare. Manati de tendintele separatiste, asimilationiste, visul dintotdeauna al UDMR, de incurajarile Guvernului de la Budapesta, iredentistii au inceput sa ceara. Mai pe la inceput au vrut "table bilingve”, pentru intrari si iesiri din localitatile transilvanene, apoi "inscriptionari bilingve” in institutiile statului roman, maghiara – in Justitie si in Administratie. Si li s-au dat, satisfacandu-li-se voia, cu o darnicie nelimitata. A fost inceputul. Pofta, se zice, vine mancand. Ce ar fi – si-au spus iredentistii, sovinii, extremistii si separatistii – sa cerem si autonomia teritoriala, pe criterii etnice, a asa-zisului Tinut Secuiesc, adica, o "tarisoara-aluna” in mijlocul altei tari – R