Cel supranumit „Luceafărul huilei", acum în vârstă de 57 de ani, a vorbit într-un interviu pentru Rl despre arestarea sa, în februarie 1999, despre cum n-a lipsit mult să fugă din ţară şi despre cât de uşor i-ar fi fost să ajungă preşedintele ţării. În prezent, Cozma trăieşte „prin moteluri", după spusele proprii, dintr-o pensie de „numai 27 de milioane" de lei vechi şi, până în luna decembrie a acestui an, are interdicţie de a intra în Bucureşti.
Pe 17 februarie se împlinesc 13 ani de la mineriada din februarie 1999. Trece pe lângă dumneavoastră această dată, an de an, sau tresăriţi când vă uitaţi în calendar, având în vedere că este ziua în care aţi fost arestat?
Păi acuma ce credeţi că fac? Mă ocup de organizarea comemorării din acest an. Cu toate opreliştele, cu zăpezile mari şi viscole care se anunţă, pe 19 februarie, duminică, ne vom deplasa la Stoeneşti, unde vom merge la crucea pe care noi am pus-o acolo în memoria victimelor care au murit în timpul evenimentelor, apoi mergem la mormântul celor doi mineri care şi-au pierdut viaţa. Primăria ştie că e unul singur, eu ştiu că sunt doi. Apoi vom merge la Cozia, unde vom face slujbă de pomenire.
România liberă scria, pe 17 februarie 1999, că „În jurul orei 9,00, printr-o acţiune de tip comando, forţele de ordine I-au depistat pe Miron Cozma într-un autobuz care reuşise să iasă din ambuscada de la Stoeneşti şi să se întoarcă spre Caracal. (...) El a fost adus cu un elicopter până la Bucureşti, unde a fost preluat de poliţiştii de la Direcţia de Cercetări Penale care I-au condus în arest".
Minciună! Luaţi înregistrarea de la arestarea mea. Eu m-am predat. Nu era vorba de nicio ambuscadă, niciun elicopter. Eu m-am dus la forţele de ordine, n-au venit ele la mine. Nu vă spun că oamenii mei n-au fost de acord, ce probleme am avut cu ei, că n-au vrut să mă lase să mă predau. Aveam t
