Creştin ortodocşii îl prăznuiesc la 17 februarie pe Sf. Mc. Teodor Tiron, care a dobândit cununa muceniciei în cea de-a şaptesprezecea zi a lui Făurar, în anul 306, în timpul persecuţiei declanşate împotriva creştinilor de împăraţii Maximian şi Maximin. Acest Sfânt Mucenic era de fel din mitropolia Amasiei, din satul Himialon, fiind încorporat în oastea tironilor ce făcea parte din ceata prepozitului Vringa. Chemat de conducătorul său să aducă jertfă zeilor, Sf. Teodor a rămas în cortul său, mărturisind, când a fost luat la întrebări, că Hristos este Dumnezeu, batjocorind idolii elinilor ca pe nişte statui neînsufleţite şi lucruri făcute de mâinile omeneşti. "Dându-i-se vreme să se gândească mai bine, el nu a cheltuit aceea vreme în nelucrare, ci a săvârşit o faptă cât se poate de mare. A ars cu foc statuia aceleia pe care elinii o socoteau mama idolilor. Drept aceea, fiind prins şi mărturisind că el singur a fost cel care a dat foc statuii, a fost chinuit în felurite chipuri; şi fiind băgat într-un cuptor aprins şi-a primit sfârşitul acolo", aflăm din volumul "Vieţile sfinţilor de peste tot anul", unde se mai spune că "se face pomenirea lui în sfânta sa mănăstire ce este în Torachia, în sâmbăta dintâi a Postului Mare, când a săvârşit el o minune deosebită şi a izbăvit poporul ortodox de mânca­rea din animalele junghiate idolilor".

Există o strânsă legătură între Moşii de iarnă (sâmbăta morţilor) şi praznicul Sf. Mc. Teodor Tiron. În Sinaxar se spune că, la 50 de ani după moartea Sfântului Teodor, împăratul Iulian Apostatul, dorind să-i batjocorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Sf. Teodor i-a apărut atunci în vis Arhiepiscopului Eudo­xie căruia i-a poruncit să le spună creştinilor să nu cumpere nimic di