Lipsit de vreo relevanta contemporana, Tinker Tailor Soldier Spy e un regal al regiei de suspans, atmosfera si mister. O diferenta dintre filmele de spionaj si cele politiste poate fi ca in primele raufacatorii sint raspinditi prin ambele tabere. Conditia spionului e hotarit ambivalenta, plecind de la o asumare a activitatii ilicite, de care spionul e constient ca de o caracteristica sine-qua-non nu numai a vietii proprii, ci a vietii in general. Aceasta incurcata excursie prin categorii morale contradictorii activeaza misterul. Mai mult decit in filmele politiste, unde binele cauta si extirpa raul, spionii din Tinker Tailor Soldier Spy isi vineaza fiecare „slabiciunile din sistemul celuilalt". In filmul regizat de Tomas Alfredson, intriga apare clar inca din primele minute: contraspionajul sovietic a plasat o „cirtita" in organismul de conducere al spionajului britanic. Ne aflam in mijlocul anilor '70, cind, pe fondul razboiului rece, spionajul a inflorit glorios intr-o joaca de-a soarecele rus si pisica vestica. De ce acum un film plasat atunci? Dincolo de atractia romanului scris de John Le Carré, autor renumit atit pentru calitatea prozei, cit si pentru numarul mare de adaptari cinematografice atrase, am simtit in noir-ul color al regizorului suedez si nostalgia dupa vremuri in care ascunzisurile inca frematau. In era hiper-tehnologizata, mediatic supravegheata de astazi, in care hackerii intercepteaza conversatii intre FBI si MI6, punindu-le apoi pe youtube, serviciile de spionaj par sa-si mai fi pierdut din aura misterioasa dobindita cu ajutorul cortinei de fier; e si o nostalgie a costumului englezesc, a barbatilor fara zimbet, neinconjurati de ecrane, planuind pacaleli si refuzind placeri. Pacanitul benzii de telegraf, noaptea, aduce stirea despre cirtita intr-o vila tacuta. Respectind schema narativa a lui John Le Carré, filmul debuteaza in mijlocul actiunii