Sînt la New York, în drum spre Israel. Săptămîna viitoare va avea loc, la Ierusalim, o conferinţă dedicată memoriei lui Leon Volovici. Joi, la cinematecă, poate ultima întrunire a Cercului Cultural pe care l-a condus Leon vreme de mai bine de douăzeci de ani. Vom vorbi despre trecut în speranţa că ne va ajuta să facem faţă viitorului. Obişnuit şi banal subterfugiu, vechi de cînd lumea.
În Greenwich Village, la marea librărie Strand, găsesc, spre surprinderea mea, tradus în engleză ultimul volum de memorii al lui Gregor von Rezzori, Anecdotage. De la bun început, acest autor, născut la Cernăuţi în 1914 (pe atunci, Bucovina făcea încă parte din Imperiul Austro-Ungar), m-a fascinat. Poate fiindcă a avut curajul să publice o carte cu titlul provocator Memoriile unui antisemit, el, care nu fusese antisemit deloc. Dar a crescut într-o lume în care antisemitismul era moneda curentă şi, mai tîrziu, în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, a trăit o vreme la Berlin.
Cînd, anul trecut, Leon s-a gîndit la o conferinţă despre lumea evreiască aşa cum este ea descrisă în literatura română a secolului trecut, el îi avea în vedere mai cu seamă pe autorii evrei care au scris pe această temă. Într-o conversaţie în care treceam în revistă numele candidaţilor potenţiali, de la Ion Călugăru la Peltz şi de la Benador la Aderca, am strecurat ideea că ar trebui să-i includem şi pe autorii români care au scris pe această temă: Leon se gîndea la Caragiale, Rebreanu, Sadoveanu, eu la Petru Manoliu şi la al său Rabbi Hayes. Nu ştiu exact cum s-a făcut, dar, printre participanţii din România, ICR-ul a inclus doi distinşi specialişti în Mitteleuropa şi aşa am ajuns la von Rezzori.
M-am gîndit că ar fi important poate să prezentăm şi să discutăm şi punctul de vedere al unui alt minoritar asupra celei mai discutate minorităţi pri
