Poem de DOREL MIHAI GAFTONEANU Motto: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga) Fabulă-parodie-pamflet, subspecie literară recomandată umoriştilor... de profesie, cu accente şi reverberaţii satirice preluate din articolele de răspuns ale Poştei redacţiei a lui Alex Ştefănescu... ... Deşi, poate, pentru unii, vor fi rânduri cu venin, Aducând amărăciune- mătrăgună şi pelin, Voi reda o scurtă parte- un fragment-comunicat, (Autorul e un şarpe- unul rar… un unicat!) Dintr-o “hidră monstruoasă” cu pretenţii de “lucrare”, Şi idei din “arsenalul” unei “cobre literare”. ………………………………………………………… ... Dintr-un haos fără margini de idei şi de cuvinte, Fără reguli şi tipare conturate clar în minte, Cu intenţii exprimate doar prin semne şi priviri, După cazne seculare, repetate plămădiri, Apăru şi prima strofă, o invenţie străveche… Deşi, poate, pentru unii, pare... floare la ureche! În limbajul unor vremuri având gust de praf de cronici, Cu un veac mai înainte până să apară Donici, Ne spunea un Văcărescu: “În grădină am o floare…” (O dilemă…”gordiană”, fără nici o rezolvare…) Şi privea către “tulpină”... parcă i-ar fi stat în gât, Să o taie, să o lase, rău de tot nehotărât... ………………………………………………………… Peste timp, poeţii clasici, făcând multă tevatură, Şi-au găsit, cu greutate, locul în literatură. Moda «retro», trudă multă , având rime cizelate, Poezie cu tradiţii, versuri îndelung lucrate, Exit buruieni vulgare, texte bine îngrijite, Epitete, comparaţii şi metafore gândite, Având teme din istorii, din natură, din iubire, Accesibile chiar mie… fără multă pregătire! ……………………………………………………….... Alta, «neo-post-modernă», poezia cea abstractă, Limpede precum…vederea unui ochi cu cataractă! Inegale, fără rimă, versuri cu abstracţiuni, Cu formule şi relaţii abundând de noţiuni, Unele atrăgătoare, altele... ciudate rău, (Nişte simple muşuroaie cu pretenţii d