"Nu ma las influentat de diferentele etnice si religioase, ci ies in fata lumii cu slujirea mea ortodoxa"
Pare rupt din icoana. Ochi blanzi, barba alba, gesturi calme, voce domoala, zambet larg. Parintele Emil Pop, parohul bisericii "Sf. Ap. Petru, Pavel si Andrei" din Miercurea Ciuc, este pentru romanii de acolo omul care le pune balsam pe suflet, cel care le indulceste "exilul" si ii imbarbateaza pentru a merge cu nadejde pe calea mantuirii. Desi ar fi avut temeiuri s-o faca, in vorbele parintelui Emil nu am gasit nici o patima nationalista, dar sfintia sa respira dragoste de neam si de Biserica, prin toti porii. Modelul sau duhovnicesc este parintele Arsenie Boca, pe care l-a cunoscut pe cand era student, si sub inraurirea caruia spune ca este si azi. "Duhul lui Dumnezeu lucreaza prin oamenii sai, iar eu am simtit ajutorul parintelui Arsenie in Duh, si in anii '70, cand am avut mai multe intalniri cu el, si dupa moartea sa", marturiseste cu lacrimi in ochi.
Parintele Emil este preot in inima secuimii, din 1983. Tot de atunci s-a atasat de biserica unde slujeste azi si care, la acea vreme, era o ruina. Construit in 1936, sfantul lacas fusese lasat in paragina in mod deliberat, de autoritatile bisericesti si laice, dupa moartea preotului ctitor al ei, Isidor Vlad, in 1965. "Chiar delegatul mitropoliei de la Sibiu a spus ca suntem putini romani si nu avem nevoie de biserica. Eu am venit initial preot pentru aceasta biserica, dar nu s-a acordat buget pentru parohie si atunci am fost numit preot la catedrala, unde am slujit pana in 1990. Dar am vrut cu tot dinadinsul sa facem biserica, am adunat credinciosi langa mine, o curatam, puneam lacat, dar in cateva ceasuri era iarasi profanata, desi e in plin centrul orasului. Era clar o actiune premeditata. In loc sa ii caute pe raufacatori, autoritatile m-au luat la rost pe mine", spune parintele Emil. Abia
