Totul începe acasă. Şi răul, şi binele încep între cei patru pereţi ai familiei. Între părinţi şi copii. Din dinamica pe care Sigmund Freud o numea „scena primordială“. În nici un caz comportamentele nu se învaţă din mass-media, din presa de scandal sau de la televizor. Oamenii învaţă să fie răi sau buni de la alţi oameni, de acasă, de la prieteni, din mediul în care se dezvoltă. Paul Lazarsfeld a publicat, în 1944, o carte remarcabilă intitulată People’s Choice (Opţiunea oamenilor), care a schimbat radical modul de înţelegere a procesului formării opiniilor. Conceptul din spatele acestei cărţi, dezvoltat ulterior de Lazarsfeld împreună cu discipolul său, Elihu Katz, se numeşte „influenţă personală“. Aşa cum arată Lazarsfeld, influenţa şi persuasiunea socială nu se construiesc în dinamica pe care o avem cu mass-media, ci prin interacţiunea directă cu semenii noştri, de fapt, cu cei pe care îi percepem ca pe nişte „lideri de opinie“, primii şi cei mai importanţi fiind părinţii noştri. Prin urmare, pentru a înţelege de la ce porneşte formarea indivizilor şi pentru a explica de ce oamenii (şi politicienii) se comportă într-un anumit fel, trebuie să pornim de la rădăcina identităţii sociale, prin abandonarea mitului conform căruia manipularea comportamentelor ar avea loc în mass-media. Şi politicienii au fost, cîndva, copii. Fie că erau loviţi de mici cu ouă în cap de către taţii lor, fie că au fost crescuţi de către taţi adoptivi abuzivi, liderii politici sînt rezultatul unei „dezvoltări“ sociale. Unul dintre studiile care au continuat ipotezele lui Lazarsfeld din anii ’90, publicat de Berman şi de colegii lui în 2000, indică un fapt şocant. Marea majoritate a copiilor sînt expuşi violenţei domestice, într-un fel sau altul, iar ceea ce noi numim viaţă domestică nu este nici pe departe „domesticită“. De fapt, „domesticirea“ omului nu are loc prin civilizaţie, dimpo