Mircea Sandu: Acum… o să vedem asta cu băut din iaz…
Dragoș Năstase: Nu… e un pahar de apă în care NOI SPUNEM că e cianură (râsete). Doar n-o să punem cianură… poate whisky punem în el…
Mircea Sandu: Da… mai simbolistic, așa… ăăă… mă gândesc la o chestie… că dacă finalizăm undeva pana în luna mai… să iau un charter să ma reped cu echipa… eventual să facem un meci cu Alba Iulia. Deci noi pe 25 mai plecăm deja să facem un turneu de pregătire în Austria și Elveția… Pe 23 am finala Cupei… doar fără jucătorii ăștia care pot juca finala, eventual.
Dragoș Năstase: Dacă nu, și pe parcursul parteneriatului, nu e chiar…
Mircea Sandu: Sigur, sigur. Nu, dar putem să facem până atunci… Pe interviuri, pe declarații, cu jucători. Se crează prin specialiști, în spate imagini cu… și ei se întâlnesc… aveți încredere…
Dragoș Năstase: Adică NE PUTEM BAZA PE DUMNEAVOASTRĂ?
Mircea Sandu: Sigur că da. Putem face… încă o dată… ei sunt plătiți de noi și TRE’ SĂ PRODUCEM. CA SĂ PRODUCEM, EI… Avem drept asupra imaginii lor de grup. SUNTEM ECHIPA NAȚIONALĂ…
Mircea Sandu: ”Dracu să-i ia!” ”Se pot controla!”
Încerc să-mi stăpânesc emoțiile. E ireal cât de ușor cedează Mircea Sandu cerințelor noastre. ”Noastre” fiind Dragoș Năstase (alias suprasemnatul), Doamna M și Domnul T, CEO, CSR Manager, respectiv Marketing Manager la ceea ce președintele FRF crede că ar fi Roșia Montană Gold Corporation, lucru pe care noi nu l-am afirmat însă niciodată pe parcursul a două luni de negocieri preliminare. Îmi pun un plic de zahăr în ceai și dau să-l amestec. În clipa următoare îmi blestem ideea. E imposibil să-mi stăpânesc mâna – lingurița se izbește cu furie de pereții ceștii, iar sunetul scos îmi sună printre neuroni mai puternic decât toaca unei mănăstiri. Ar fi stupid ca întreaga acțiune să cadă din cauza unei cești de ceai. Îmi pare că am parcurs drumul
