În 17 februarie 1993, Academia Română a decis printr-un vot revenirea la grafia cu litera ”” în loc de ”Δ în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor ”sunt, suntem, sunteți” în loc de ”sînt, sîntem, sînteți”. Au trecut 19 ani de atunci și românii încă nu s-au obișnuit cu acele reguli. Le consideri utile?

În anul 1932, o comisie de lingvişti condusă de academicianul Ovid Densuşianu a propus Academiei o nouă reformă ortografică în scopul simplificării limbii şi aducerii limbii scrise la realitatea celei vorbite. Această comisie propunea scrierea peste tot cu ”Δ, cu excepţia cuvintelor derivate din "român" și, de asemenea, folosirea lui "sînt" în locul lui "sunt", deoarece populaţia vorbea cu "sînt".

Cu toate că ”sînt” era mult mai agreat de populație, fiind mai ușor de pronunțat față de ”sunt”, după numai o lună de la adoptarea reformei ortografice a lui Ovid Densuşianu, aceasta a fost anulată.

Motivul se pare că a fost dorința unor academicieni care țineau să pătreze prestigiul de "urmaşi ai romanilor", dar în schimb condamnau populaţia la o scriere nepractică şi care folosea un cuvânt inexistent în vorbire, adică "sunt".

După ce au venit la putere, comuniştii au promis creşterea rapidă a procentului populaţie alfabetizate. Aşa că în 1953 au făcut o reformă care a simplificat mult scrisul, eliminînd complet scrierea cu ”” şi înlocuind latinescul "sunt" cu românescul "sînt" iar în 1965 s-a decis introducerea lui ”” în cuvintele derivate din "român", în rest fiind folosit numai ”Δ.

În 1993 Academia Română a decis printr-un vot revenirea la grafia cu litera  în loc de Î în anumite poziții ale cuvintelor și la scrierea formelor sunt, suntem, sunteți în loc de sînt, sîntem, sînteți. La vot au participat toți membrii Academiei, indiferent de specialitate. La momentul respectiv Academia avea doi membri li