Istoric şi critic literar, poet, prozator, traducător şi memorialist, universitarul Const. Ciopraga (1916–2009) este, în acelaşi timp, unul dintre cei mai însemnaţi şi convingători epistolografi din secolul de curând încheiat. Anii de studii temeinice şi de lecturi aprofundate la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, prizonieratul în Rusia şi o intensă şi îndelungată activitate literară, publicistică şi culturală au făcut posibilă iniţierea de către el a unor dialoguri epistolare extrem de valoroase pentru cercetarea vieţii literare din răstimpul 1940–2000. Bogata sa literatură epistolară conţine numeroase informaţii, precizări, note şi microportrete care contribuie, astăzi, la întregirea imaginii vieţii spirituale, literare, sociale şi politice din cea de a doua jumătate a veacului trecut. Epistolele sale, aflate în biblioteci publice şi particulare – mai ales în acestea din urmă, aşa cum s-a constatat şi din cele câteva intervenţii similare în această revistă –, necesită o cunoaştere integrală şi, evident, o restituire filologică şi istorico-literară după modelele textologiei occidentale.

Misivele trimise lui Florin Steriade, jurnalist şi biograf al poeţilor Artur Enăşescu şi Mihail Steriade, din care transcriu aici doar patru, contribuie, fundamental, la înţelegerea atmosferei culturale din anii şaptezeci, când Mihail Steriade revenea, după o absenţă de aproape patru decenii, în literatura română cu o elegantă carte de poezii1, care a fost corect receptată de o parte a criticii literare. Ultima epistolă, inedită, trimisă poetului, traducătorului şi memorialistului Petre Pascu (1909–1994) conţine câteva preţioase informaţii literare privitoare la colaborările sale şi ale altor confraţi la prestigioasa revistă Cronica din Iaşi, pe care a coordonat-o şi o supervizat-o istoricul şi criticul literar Const. Ciopraga în anii 1965–1970. @