Marea Caspică este cel mai mare lac pe Pământ, aşezat la hotarul Europei şi Asiei şi este numit mare datorită dimensiunilor sale foarte mari. Marea Caspică reprezintă un lac lipsit de scurgere, iar apa în el este salină, de la 0.05 % la gura de vărsare a râului Volga până la 11-13 % în partea sud-estică. Nivelul apei variază de la un an la altul, în prezent fiind aproximativ 28 m sub nivelul Oceanului Planetar. Suprafaţa Mării Caspice (fără laguna Kara Bogaz Gol) măsoară 371.000 km², iar adâncimea lui maximă-1025 m. În acest perimetru se află surse bogate de petrol şi gaz natural. Rezervele de petrol alcătuiesc în jur de 10 miliarde tone, iar împreună cu gazele naturale, 18 – 20 miliarde tone.

Extragerea petrolului în Marea Caspică a început în anul 1820,când pe peninsula Apşeronski a fost săpat primul puţ de petrol. În jumătatea a doua a secolului XIX a început extragerea ţiţeiului în cantităţi mai mari, în scopuri industriale, pe aceeaşi peninsulă, iar apoi şi pe alte teritorii. Pe lângă extragerea petrolului, pe ţărmul Mării Caspice se practică şi extragerea sării, calcarului, prundişului, nisipului, argilei etc. Marea Caspică are o mare importanţă geostrategică datorită uriaşelor rezerve de hidrocarburi din regiune, estimate la peste 10% din totalul mondial. Şi nu în ultimul rând, traseele pe care vor fi transportate aceste resurse, spre Vest sau spre Est, sunt aprins disputate. Pentru Rusia, care a devenit recent primul producător şi exportator de petrol, înaintea Arabiei Saudite, vânzările de gaze naturale reprezintă un avantaj întrucât poate controla mult mai bine preţurile şi piaţa de profil. Spre deosebire de ţiţei, controlat de un cartel format din mari companii petroliere în strânsă legătură cu instituţii financiare precum Goldman Sachs, Morgan Stanley sau JP MorganChase, preţul gazelor naturale este mult mai dificil de manipulat prin acţiuni spe