La Palatul Mogoşoaia, nivel 4 MNAC şi AnnArt Gallery, Francisc Chiuariu ne demonstrează cum a cucerit o nouă dimensiune a picturii. Ofensiva de mijloc de carieră a pictorului ardelean, născut, cu semn de noroc în (19)66, a fost orchestrată din toamna anului trecut de către curatorul Cosmin Năsui. Lovitura de billiard a început la Bienala de la Moscova (octombrie), a ricoşat într-o expoziţie la Tel-Aviv (decembrie) şi marchează finalul, cu "Umbrele"din galeria AnnArt vernisate la 15 februarie. Pe lângă catalogul acestei din urmă expoziţii şi cele două exuberante cataloage de grup programmatic "Colorând griul", Năsui va lansa în asociere cu galeria o monografie a serpentinelor urcătoare ale atelierelor pictorului Chiuariu.

O sensibilitate cromatică remarcată din studenţie îl făcuse pe Francisc alesul unui început de carieră universitară. Cu demers informal, monetian, pe stihia suprafeţelor vibrate cu fineţe, Chiuariu rămâne şapte ani în catedra de pictură a Universităţii Bucureşti. Acolo se prepara deja violenţa figurativului de tip Dumitru Gorzo şi carierele vedetelor emergente după 2000. Grupul pictural din anii '96-2000 slujea, sub semnul înfierărării de răzvrătire "Crinul", inefabilul vibratil al pânzei (Chiuariu, Burcea, Magat). Vorbind în parabolă botanică, sezonul franciscan al "Crinului" este urmat de caustica "Rostopască" a celor mai tineri. Chiuariu renunţă la primăvara profesoratului şi descinde în iarna reală a schimbului economic cu priceperea de a face decoraţiuni interioare. Cam tot şapte ani. Îşi restabileşte în cele din urmă liniştea de atelier pornind o cercetare pe compoziţii cu trame perspectivale, cu figurativ disparat-oniric, cu decupaj din retorica publicitarului, asezonate de sarcasm şi humor citaţional în efecte de blur. Marca (şi cota de piaţă) acestei perioade rămâne marele cap angelic de putti ultramarin, trăgând din chiştoc. Monog