Capitalismul triumfă în contextul în care UE sacrifică poporul elen în încercarea de a-i mulţumi pe zeii speculaţiilor. Comportamentul Uniunii Europene în cazul Atenei este inexplicabil în sensul în care acesta contravine tuturor principiilor pe care a fost construită comunitatea. În primul rând avem de-a face cu o criză profundă de solidaritate.

Pachetul de austeritate, aşa cum îi place presei să-l numească, este compus din măsuri pe care niciun popor nu le poate accepta. Chiar şi fără noile măsuri adoptate ieri, şcolile din Grecia nu mai au cărţi. Cheltuielile din sănătate au scăzut cu peste 40%. Acum urmează tăieri salariale de aproape 32% în condiţiile în care şomajul a ajuns deja la 20% şi va creşte odată cu cei 150.000 de bugetari ce urmează să fie concediaţi. În acest context trebuie să explicăm că „ajutorul” european nu va salva Grecia sau viaţa poporului elen. Nu. Salvat este sistemul financiar global cu ale sale bănci, fonduri de investiţii şi alte forme de speculaţii.

Termenul austeritate are o conotaţie chiar nobilă, dar ce se întâmplă azi nu este nimic altceva decât frigiditate emoţională din partea Uniunii. Dincolo de solidaritatea ratată, strategia de rezolvare a crizei este tâmpită. Toată lumea este de acord că austeritatea nu produce creştere economică. Se vede şi în state industrializate precum Marea Britanie unde PIB este fie în stagnare fie în declin. Lupta care se duce e aparent simplă. În colţul albastru sunt statele care există doar pentru a asigura bunăstarea cetăţenilor ei. În colţul roşu sunt pieţele financiare care au bunăstarea unei minorităţi drept raison d’etre. Problema apare în momentul în care statele au ajuns să se identifice cu această minoritate. Este practic momentul în care capitalismul a învins întreaga lume. Probabil că Grecia va părăsi acum zona Euro şi va declara incapacitate de plată. Ce se va întâmpla e gr