O veste tristă. A murit Cornel Mihai Ionescu, unul dintre cei mai mari erudiţi pe care-i avea România. În urmă cu o săptămînă împlinise 70 de ani. A predat la Facultatea de Filozofie şi la Facultatea de litere (catedra de comparată) din Universitatea Bucureşti. Pentru mulţi absolvenţi de litere sau filozofie a fost dintre cei mai interesanţi, spectaculoşi şi provocatori profesori. Nu a scris mult, nu a fost interesat de viaţa publică. Cursurile sale erau sclipitoare, demonstraţii în forţă de erudiţie şi hermeneutică filozofică. CMI (“cemeiul” sau “cemeilă” erau poreclele date cu drag) crea fără efort, în fiecare an de studiu, o sectă de studenţi fascinaţi de interpretare de text clasic, de bibliografie cemeistă, de discuţii ştrengăreşti şi savante în acelaşi timp. Recuperarea cursurilor sale ar fi acum o prioritate. CMI e departe de a fi descoperit.
Lucrări publicate:
Din anul 1996, a coordonat colectia de filosofie contemporana, Mentor, a Editurii Univers Enciclopedic.
Volume de eseuri: Generatia lui Neptun (1967), Palimpseste (1979), Lorrain (1983), Cercul lui Hermes (1998).
A tradus italiana si franceza: Ugo Foscolo, Ultimele scrisori ale lui Jacopo Ortis (1966), Dino Buzzati, Marele portret (1969), Umberto Eco, Opera deschisa (1969), Galvano della Volpe, Critica gustului (1975), Jacques Derrida, Diseminarea (1997).
O veste tristă. A murit Cornel Mihai Ionescu, unul dintre cei mai mari erudiţi pe care-i avea România. În urmă cu o săptămînă împlinise 70 de ani. A predat la Facultatea de Filozofie şi la Facultatea de litere (catedra de comparată) din Universitatea Bucureşti. Pentru mulţi absolvenţi de litere sau filozofie a fost dintre cei mai interesanţi, spectaculoşi şi provocatori profesori. Nu a scris mult, nu a fost interesat de viaţa publică. Cursurile sale erau sclipitoare, demonstraţii în forţă de erudiţie şi hermeneutică filoz
