Sorin Frunză, mijlocaşul campioanei Oţelul Galaţi, vorbeşte, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Libertatea, despre cariera sa în Liga 1, despre cantonamentele istovitoare, dar şi despre banii pe care îi câştigă un fotbalist român. Sorin Frunză, mijlocaşul campioanei Oţelul Galaţi, vorbeşte, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Libertatea, despre cariera sa în Liga 1, despre cantonamentele istovitoare, dar şi despre banii pe care îi câştigă un fotbalist român.

Vă chinuie Dorinel Munteanu?

Sorin Frunză: Nu doar Dorinel ne chinuie, toţi antrenorii chinuie fotbaliştii în această perioadă. Efortul de acum e un rău necesar. Nu ar fi normal să ne plângem, pentru că suntem printre puţinii oameni din lume, care facem ce ne place şi care şi suntem plătiţi pentru asta. Bine, l-aş alerga puţin şi pe Dorinel prin zăpadă până la genunchi... El nu mai aleagă cu noi, dar se mai bagă la miuţe. E ca mersul pe b icicletă, o dată ce ai învăţat nu ai cum să mai uiţi.

Care a fost cel mai greu cantonament din cariera ta?

Cel mai dur a fost cel cu Dan Petrescu, de la Oliva Nova. A fost tot într-o iarnă, dar nu era zăpadă. A fost un cantonament extraordinar de dur, dar am trecut cu bine de el şi s-a văzut în returul acelui campionat, pentru că am câştigat campionatul. Erau aceleaşi suspiciuni de doping, dar pe noi ne alergase Dan Petrescu de ne omorâse. Acum la Oţelul ne "dopăm" cu pliculeţe de calciu şi magneziu, plus unul de Oxiblock (n.r.-antioxidanţi).

Ai trecut de la o echipă de Liga Campionilor, la o alta. Te muţi la viitoarea campioană?

Nu. Am ajuns târziu la maturitate şi la peformanţă. La 31 de ani am luat titlul cu Urziceni şi am jucat în Liga Campionilor, apoi, la 33 de ani, am fost din nou campion şi am mers în Ligă. A fost un lucru fantastic şi, dacă îmi spunea cineva la 28 de ani că o să am performanţele aste