Două mari provocări şi in acelaşi timp mari pericole au apărut în viaţa co-naţionalilor noştri care trăiesc în casele transformate în iglu-uri din prăpăditele sate ale Buzăului, Vrancei şi Brăilei.

Primul pericol îl reprezintă reapariţia hoţiei redescoperită de autorităţile locale, după ce au practicat-o intens şi pe faţă în timpul inundaţiilor din 2006. Au apărut semnale tot mai clare că ajutoarele pe care tot amărâţii acestei ţări le-au trimis pentru semenii lor aflaţi în ghearele foamei, sunt distribuite preferenţial, sau chiar dijmuite de către primarii din comunele sinistrate. Se cunoaşte din timpul marilor inundaţii, că mulţi dintre primari „s-au făcut oameni”, înfruptându-se cu neruşinare din ajutoarele venite, valorificate ulterior prin speculă. Al doilea pericol care poate fi nimicitor, care nu este deocamdată băgat în seamă îl reprezintă eventualele inundaţii. Nu atât cele dinspre „apă spre uscat”, cât cele dinspre „uscat spre uscat”. Ca de obicei, autorităţile centrale minimalizează acest pericol din raţiuni politice, dublate de raţiuni economice. Chiar şi instituţiile specializate ale Statului, care răspund de punerea în tipare cât de cât sigure a unor viitoare fenomene meteorologice probabile, se bâlbâie din teama de a nu fi apostrofate de la „Centru” de către premier sau de către unii politicieni cu influenţă. În consecinţă, responsabilii cu vremea şi inundaţiile probabile „o scaldă” dând declaraţii ambigue. Directorul INMH, Petre Stanciu, a anunţat că nu există riscuri de inundaţii până la sfârşitul acestei luni, motivând această declaraţie prin existenţa unor debite scăzute pe râurile interioare şi pe Dunăre. Ion Sandu, şeful Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), a întărit declaraţiile lui Stanciu, spunând că nu există riscul producerii unor inundaţii. Dar ce se va întâmpla în cazul în care un val de căldură s-ar abate asupra Româ