Pentru luni, 13 februarie 2012, Traian Băsescu a invitat partidele parlamentare la Cotroceni.Liderii USL au găsit de cuviinţă să-l refuze. Victor Ponta a îngăimat ceva despre nu-ştiu-ce reuniuni de decor. Sursa: Octavian Cocoloş
N-am dat nici o atenţie motivărilor sale. După ce unitatea de comando mediatic a lui Dan Voiculescu a fost cât pe-aci să-l trimită la zidul de la Târgovişte, ca trădător al "Cauzei Jos Băsescu!" liderul PSD se dă de ceasul morţii să convingă că el a rămas mai departe credincios măreţelor idealuri de la Grivco.
M-am oprit însă asupra justificărilor lui Crin Antonescu. De mult, de când am citit întâia oară "O scrisoare pierdută", n-am mai întâlnit o demagogie de asemenea întindere.
Fruntaşul PNL a declarat că nu-şi poate permite să meargă la consultările de la Cotroceni, în timp ce "mulţi concetăţeni de-ai noştri trec prin mari dificultăţi“. Prin dificultăţi înţelegându-se, desigur, cele provocate de iarna abătută peste ţară şi, mai ales, peste televiziunile de ştiri. Mai slabii de inimă vor fi fost convinşi că preşedintele PNL a zis aceste lucruri hăt departe de Bucureşti, la Gura Caliţei, ducând în cârcă, prin nămeţii până la brâu, o votantă USL, scoasă cu găini cu tot pe gura hornului.
În realitate, Crin Antonescu îi invoca pe concetăţenii săi încercaţi de mari dificultăţi în studiourile Antenei 3, la un taifas amabil, de cafeluţă pusă la foc, urmându-i altuia, cu o seară înainte, şi precedând un altul, peste două seri.
Spre deosebire de autorii de proze portocalii, eu nu contest dreptul lui Crin Antonescu de a refuza o întâlnire la Cotroceni. Pun însă sub semnul întrebării motivul oferit cu huiet opiniei publice autohtone. Poate că în zorii democraţiei noastre tranzacţioniste, referirea la concetăţenii gemând sub jugul greu al zăpezii ar fi fost convingătoare. Virgini în materie de şm
