Bibliografia şcolară şi romanele de dragoste sunt printre cele mai citite ficţiuni dintr-o bibliotecă aflată la câteva străzi distanţă de dramele reale din „ghetou”. Sursa: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Două volume de dragoste semnate Elizabeth Adler trec din mâna lui Theodor pe biroul bibliotecarei Lavinia Simion. "E la mare căutare autoarea", zice femeia. Theodor e paznic undeva prin zonă, iar biblioteca "Gh. Şincai" din Prelungirea Ferentari e de mare ajutor în nopţile deloc animate de care are parte la post. Theodor e "puţin cam obosit". Vine des şi el şi fiul său la biblioteca din Ferentari. "Mai citim, la televizor stăm mai puţin. Că nu le am eu cu televizorul", zice bărbatul.

Pe lângă romanele de dragoste, demne de un romantic incurabil, e şi un volum poliţist. "Necunoscuta din congelator". Asta ar mai aduce ceva suspans în reţeta de amor a cărţilor împrumutate deja, aşa că Theodor poate să iasă liniştit din bibliotecă, să o ia pe şosea, să treacă pe lângă nişte vulcanizări, un magazin care vinde şuruburi şi şaibe şi o biserică evanghelică amenajată la parterul vreunei case.

E cam gol printre rafturile de cărţi. Lavinia Simion spune: "Nu e aşa mereu, am zile când vin mereu oameni aici". Ea a venit aici pe un post de bibliotecară în 1998. Principalul motiv ar fi că locuieşte aproape. Dar nu e chiar simplu să fii bibliotecară în Ferentari, lasă să se înţeleagă. Nu pentru că ar fi deosebit de periculos. Doar că uneori - rar, dar se întâmplă - i-au mai trecut pragul, de exemplu, tineri drogaţi, în căutare de altceva decât de lecturi gratis.

Drumul spre casă

Dacă e să facă o imagine generală a stării bibliotecilor publice, Lavinia Simion ar spune că "oamenii nu prea citesc, sincer". Iar în ce priveşte biblioteca ei de cartier, vin mai mult elevii de la şcolile generale din zonă. Are aici "şi beletristică şi literatură română", după cum se exprim