Dan Dianconescu, prin intermediul OTV şi al partidului de troglodiţi pe care îl conduce, vine cu o propunere în domeniul justiţiei. Ideea se regăseşte în deja celebrele 20 de puncte ale PP-DD şi vizează transformarea cetăţenilor de rând în judecători. M-aş fi amuzat, aş fi tras apa şi aş fi mers mai departe dacă sondajele de opinie nu ne-ar fi spus deja că, peste vreo câteva luni, vom avea oameni de la PP-DD în parlament. Folosind ca pretext acest adevăr care ne doare, permiteţi-mi vă reamintesc cum stăteau lucrurile ultima dată când “oamenii simpli” au devenit peste noapte judecători. Acum mai bine de un an, am făcut un interviu cu avocatul Lazăr Gruneanţu, decanul Baroului Timiş. Îmi povestea avocatul Gruneanţu cum, după 1955, au început epurările în rândul judecătorilor. Toţi cei care erau de formaţie veche erau daţi afară şi în locul lor erau aduşi muncitori cu 4 clase. Printre altele, avocatul (care a publicat o carte despre istoria justiţiei în Banat) mi-a relatat povestea unui coleg care a asistat la un proces într-o cauză civilă, în perioada respectivă. Judecătorul fusese maistru la combinatul de prelucrare a lemnului Balta Sărată. Comuniştii l-au luat, i-au făcut un curs intensiv de instruire şi l-au trimis la tribunal. În timpul procesului, judecătorul l-a întrebat pe avocat (care era pregătit şi avea experienţă anterioară regimului comunist) dacă mai are ceva de spus. - Am, domnule preşedinte, a răspuns avocatul. - Da’ ce-ai de spus, mă?, l-a întrebat judecătorul.

- Păi, domnule preşedinte, vreau să ridic o excepţie, zice avocatul. Aşa-zisul judecător rămâne perplex când aude de excepţie şi îl întreabă pe grefier: - Ce-i aia? Grefierul îi spune pe scurt ce-i excepţia, iar judecătul îi răspunde avocatului: - No, spune-o! Îşi susţine avocatul excepţia, după care judecătorul bate cu pumnul în masă şi zice: - Tribunalul ţi-o respinge! Mai ai ceva de spus