M-am gandit adeseori la semnificatia cuvintelor lui André Malraux: “O viata de om nu valoreaza nimic, dar nimic nu valoreaza cat o viata de om”. Unul dintre acesti oameni exemplari este Doru Maries, presedintele Asociatiei “21 Decembrie”, un lider al societatii civile reale, nu al celei ostentative, contrafacute si stridente. Ion Iliescu nu-i poate ierta lui Doru Maries consecvenţa cu care cauta sa afle adevarul despre Revolutia din decembrie 1989 si despre mineriade. L-a atacat imund in repetate randuri, l-a numit “puslama” si “impostor”, ceea ce pentru Maries si prietenii sai este semnul, hartia de turnesol care probeaza ca ca fac ceeace trebuie facut. Pana acum cateva zile nu stiam de noua greva a foamei declansata de Doru Maries, nu stiam ca i s-au asociat inca trei colegi. Nu pot citi toate ziarele si sursele de stiri, dar sunt uimit ca n-am vazut aproape nimic pe acest subiect, deloc banal, sa recunoastem. Ba chiar tragic.
Nu cred ca exista ratiuni reale pentru a amana sine die reluarea discutiilor in Parlament privind legile legate de o autentica decomunizare. Nici frigul, nici nametii, nici criza economica, nici starea de lehamite nu pot justifica ignorarea grevei foamei, aceasta actiune disperata menita sa spuna celor amnezici, indiferenti si abulici: Ajunge!
Antropologul Alin Rus, membru de onoare al Asociatiei 21 Decembrie 1989, profesor la Worcester University din Statele Unite, a publicat o petiţie pentru salvarea vieţii lui Teodor Mărieş care se află în a 88-a zi de grevă a foamei pentru adoptarea Legii lustraţiei, a Legii imprescriptibilităţii crimelor împotriva umanităţii şi a Legii recunoştinţei faţă de eroii revoluţiei anticomuniste.
Solidari cu Teodor Mărieş, trei colegi ai acestuia se află de asemenea în greva foamei: Vlad Ciobanu (vicepreşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, 67 de zile de greva foamei), Firimiţă Marian (54
