Rupţi de lume şi ajunşi la mila Domnului, aşa se consideră mehedinţenii din satul Cărămidaru. Oamenii spun că de două săptămâni nu a mai ajuns nimeni la ei, iar despre drumuri ori uliţe deszăpezite nici nu poate fi vorba.

"Suntem vai de capul nostru, nu mai ştim unde să ne ducem şi la cine să cerem ajutorul, nu mai avem nici ce să mai mâncăm, făină mai am puţină ca să mai fac pâine, am tot mâncat mămăligă zilele-astea. Maşina cu pâine nu mai vine la magazin, orez, fidea, zahăr, nu mai este nimic de vânzare. Poate dumneavoastră reuşiţi să ducem vestea pe la autorităţi, să nu uite de noi", a spus o bătrână. Imaginile satului par desprinse din cărţile de istorie, pentru că sătenii, ca să poată circula, pun boii la jug şi fac pârtii cu plugul de lemn. Rupţi de lume şi ajunşi la mila Domnului, aşa se consideră mehedinţenii din satul Cărămidaru. Oamenii spun că de două săptămâni nu a mai ajuns nimeni la ei, iar despre drumuri ori uliţe deszăpezite nici nu poate fi vorba.

"Suntem vai de capul nostru, nu mai ştim unde să ne ducem şi la cine să cerem ajutorul, nu mai avem nici ce să mai mâncăm, făină mai am puţină ca să mai fac pâine, am tot mâncat mămăligă zilele-astea. Maşina cu pâine nu mai vine la magazin, orez, fidea, zahăr, nu mai este nimic de vânzare. Poate dumneavoastră reuşiţi să ducem vestea pe la autorităţi, să nu uite de noi", a spus o bătrână. Imaginile satului par desprinse din cărţile de istorie, pentru că sătenii, ca să poată circula, pun boii la jug şi fac pârtii cu plugul de lemn.