Campioana Europei 2010 a ajuns un vas în derivă, pe care antrenorul Ranieri nu-l mai poate salva, dar nici nu-l abandonează. Cauzele crizei trebuie căutate mai sus.

Interminabila croazieră într-un ocean de probleme ciocneşte aisberguri în serie. Titanicul lăsat de Mourinho navighează în derivă, ajungînd o Costa Concordia. Fără busolă şi cu un căpitan, Ranieri, rătăcind fără speranţă pe ruta groazei Lecce-Palermo-Roma-Novara-Bologna, Inter tot caută zadarnic soluţia salvatoare. Naufragiul pachebotului "nerazzurro" era însă previzibil.

Proiect falimentar

Nimic n-a mai funcţionat ca înainte după despărţirea de Mourinho. N-a existat un proiect solid, care să depăşească recunoştinţa faţă de trupa multidecorată, însă suprasaturată de succese.

S-a improvizat prea mult, s-au comis greşeli pe care clubul le plăteşte şi acum. Alegeri ciudate de mercato (vînzarea lui Eto’o, păstrarea lui Maicon şi Milito), antrenori absurzi (Gasperini) ori cu firmă, dar nepotriviţi pentru Serie A (Benitez), frica de a schimba anumiţi jucători (prea mulţi bătrîni în echipă), mergîndu-se obsesiv pînă în pînzele albe cu "senatorii" Zanetti, Cambiasso, Lucio şi Maicon.

Haos, risipă, amatorism

S-au luat decizii pripite (renunţarea la Thiago Motta) şi lipsite de sens. Aşa au fost cumpăraţi 20 de jucători cu 80 de milioane de euro, unii departe de a fi decisivi: Zarate, Forlan sau chiar Alvarez. Au apărut episoade neaşteptate (plecarea lui Leonardo şi fiţele lui Sneijder). N-a fost deloc linişte după "era Jose". S-a simţit lipsa unui lider de tipul portughezului, a interfeţei între conducere şi echipă (Facchetti, Oriali) şi s-a peticit mereu, rulînd ameţitor jucători şi tehnicieni. Cu salarii multe şi mari, ameninţînd fair-play-ul financiar dorit de Platini. Azi vine însă decontul!

Figo-Baresi, pînă în vară?

Nici după 0-3 cu Bologna, în care Chivu a fost