Dă să dea colţul ierbii, se pregătesc ghioceii. Dor nebun de populisme ieftine, exact cât să constaţi că în vreme ce bătrânii înmormântaţi de vii abia de mai respiră salvaţi din avalanşe, Elena declară că nu mai suportă iarna. Se duce-n mă-sa Vuittonul dacă-ţi fuge tocul cui şi cazi cu blana-n fleşcăială. Acuma, e drept, când spui Udrea, nici nu te aştepţi să auzi aforismele lui Churchill.
Apropo de cod roşu. Te cruceşti la cât se poate fura ca expresie a solidarităţii. Când o mulţime de cetăţeni îşi lăsaseră rosturile lor şi se înşiraseră în caravane cu ajutoare, şaizeci de buzoieni din Cilibia puseseră de un miting la poalele nămeţilor, urlând din toţi rărunchii: Vrem salamul! Vrem carnea şi caşcavalul! Nătruii care dispecerizau ajutoarele îi umpluseră de mălai şi le furaseră carnea. Asemenea primarului care împărţise doar familiei duba cu ajutoare strânse pentru toată aşezarea. De asta ne şi încearcă spaima de hoţia cu punga anexă la buletinul de vot. Amărâţii sunt sensibili la tot ce foşneşte a pungă cu făină – ulei – zahăr şi adie a zburătoare... Se simte freamătul alegerilor.
De altfel, maestrul de ceremonii Flutur abia aşteaptă Paştele să reînnoade tradiţia pedelisto-ortodoxă de a aduce lumina din Ţara Sfântă. Tot din solidaritate.
La sugestia figurantului cu maniere comunale, Ioan Oltean (care o omagia pe Elena, pupând-o-n..., că e cazul ca soarele pedelist – adică ea – să răsară din nou de la Bucureşti), au apărut afişe în care greva politică a opoziţiei a fost numită greva chiulangiilor şi a leneşilor. Fiindcă nu vrea să vină în Parlament, unde puterea dă în brânci stricându-şi ochii pe tabloide, iar în pauze votează ordonanţe.
Între timp, suedezii, care au descoperit bitterul, au dibuit şi o arătare refrigerată, care vine ca o mănuşă strategiei de dezvoltare pedeliste. E vorba de cetăţeanul perfect pentru strategia Băsescu: nu m
