Cuvântul lui Joachim Gauck va fi unul cu greutate asemănătoare cu cel al cancelarului Angela Merkel. Este foarte posibil ca doamnei de fier, de fapt, să nu-i convină acest scenariu.

Cinci partide s-au dat peste cap pentru a-i găsi un succesor lui Christian Wulff, de parcă nu era clar deja de vreo două luni că Germania va rămâne fără preşedinte cât de curând. Coaliţia dintre conservatori şi liberali mai avea chiar puţin şi se destrăma în cursul negocierilor febrile. Cert e că la final s-au impus liberalii şi l-au propus pe Joachim Gauck, fostul şef al agenţiei de administrare a dosarelor STASI şi simbol al luptei Germaniei cu trecutul său totalitar.

Odată cu Joachim Gauck începe o nouă epocă în Republica Federală şi nu numai la castelul Bellevue (reşedinţa prezidenţială din Berlin). Este pentru prima dată când doi estgermani ocupă cele mai importante două funcţii în stat. Amândoi nu au făcut parte iniţial din rezistenţa religioasă împotriva sistemului comunist din RDG şi amândoi au făcut carieră în perioada de tranziţie după căderea Zidului Berlinului. Şi la două decenii după începutul luptei împotriva elementelor STASI, Germania primeşte, în sfârşit, un preşedinte care ştie despre ce vorbeşte într-un discurs despre libertate.

Aşa cum şi-au propus partidele germane să găsească un preşedinte nu de dreapta, nu de stânga, nu loial unui partid, dar nici apolitic, nu prea tânăr, nici prea bătrân, un nume care să unească scena politică şi societatea – nu era posibil să fie altcineva decât Joachim Gauck. Şi totuşi, Germania mai avea puţin şi îşi pierdea Guvernul din cauza aceluaşi Gauck, o tragedie în condiţiile crizei din Zona Euro. Acum că apele s-au liniştit în coaliţie, Gauck va putea juca un rol important alături de Merkel, mai ales că ştie ce înseamnă o perioadă de criză.

Eforturi fără câştig (New York Times)

Săptămâna trec