Aşa se chema un film de odinioa-ră, văzut în co-pi-lărie, cu un scenariu adap-tat după faimoasa poveste a lui Ion Creangă şi cu un Florin Piersic tânăr-tânăr în rolul principal... Un film memorabil, în felul lui, pe care... îl ştie toată lumea. Sau aproape. Acolo, eroul are de trecut o serie de probe înainte de a obţine fata visată şi de a primi „la pachet", o dată cu ea, şi jumătate din împărăţia tatălui acesteia... N-ar fi rău să îl ştie şi Guvernul României, pentru că...
Anul acesta, una dintre probele necesar a fi trecute de Guvernoiu - al cărui braţ înarmat nu este, cum s-ar putea crede, premierul, ci însuşi preşedintele - este... iarna. O iarnă ca în poveşti, nu mâzgăleala şi fleşcăiala din ultima perioadă, deplorată de toată lumea. Zeul basmelor a ascultat şi ne-a trimis un ger demn de tot respectul, care pe alocuri - zonele se ştiu cu precizie - a înălţat troiene de până la zece metri.
...Şi ne-am întors cu mult în urmă. Înaintea lui 1 decembrie 1918, înaintea lui 24 ianuarie 1859... Într-o vreme când oamenii mureau de ger şi de mizerie prin casele lor îngropate de troiene (care să fie diferenţa, din acest punct de vedere, între casele de azi ale buzoienilor afectaţi de viscol şi bordeiele fabuloase din vechime, pe jumătate îngropate în pământ?). Şi când anotimpurile se schimbau în fiecare principat, din cele trei unde locuiau românii, oarecum pe rând, sau cu accente diferite. Am avut şi acum iarnă în sudul Moldovei, iarnă în Muntenia şi în Ardeal nimic comparabil. Iar apoi a venit ninsoarea şi viscolul peste Transilvania, iar în rest parcă se mai domolise. Un lucru s-a petrecut peste tot cam la fel: precum în timpurile medievale, dintr-o dată n-au mai fost drumuri de legătură între localităţi - în parte nu sunt nici acum, când scriu aceste rânduri -, iar oamenii... au început să se stingă. Cifra celor plecaţi bate spre 90. Cel puţin aşa spu
