Este greu de spus daca, optind pentru Christian Wulff, cancelarul a dorit sa-i rasplateasca fidelitatea, sa promoveze pur si simplu un politician de succes, sa-si elimine un potential rival politic in viitor sau o combinatie oarecare intre aceste trei scenarii (si altele).

Presedintele federal german, Christian Wulff, a fost silit sa demisioneze pe fondul unui scandal ce ameninta sa ia o intorsatura penala, din cauza suspiciunilor de primire de foloase necuvenite si tentativa de intimidare a presei, in perioada in care exercita functia de premier al landului Saxonia Inferioara. Consecintele politice ale acestei situatii sint intens dezbatute in Germania si peste hotare, insistindu-se asupra noii provocari careia trebuie sa-i faca fata coalitia de centru-dreapta condusa de cancelarul Angela Merkel. Viitorul presedinte va fi desemnat de o Conventie Federala (CF), jumatate din totalul membrilor CF fiind reprezentata de deputatii in Bundestag (camera parlamentara inferioara, aleasa direct), iar cealalta jumatate de delegati numiti de guvernele landurilor, proportional cu populatia acestora. In principiu, coalitia guvernamentala formata din crestin-democrati / crestin-sociali si partenerii lor liber-democrati ar putea sa-si impuna candidatul dorit, intrucit dispun de o majoritate - e drept, fragila - in CF. Insa doamna Merkel pare inclinata sa nu-si mai asume raspunderea de a nominaliza un candidat fara o dezbatere serioasa in coalitie si fara un dialog cu social-democratii si verzii din opozitia „loiala" (cealalta formatiune de opozitie, intitulata Stinga, nu este un interlocutor acceptat, deoarece i se reproseaza continuitatea cu fostul partid comunist est-german). Actualul cancelar se afla la a doua experienta neplacuta in ceea ce priveste candidatii la presedintie carora le-a acordat sprijin. In cazul primeia, nu se poate vorbi de o adevarata responsabilitate a