“E spart apartamentul unei familii. În timpul jafului, acasă e doar femeia, în jur de 40, cu primele semne de îmbătrânire vizibile, se uită la un serial. Cei care sparg uşa, tineri, cu o figură obişnuită, nu s-au aşteptat să găsească pe cineva acasă, la ora asta, dar îşi revin repede. Şi femeia e destul de speriată. Scoate singură banii din şifonierul din dormitor. Nu opune rezistenţă când ei îi spun să le dea cerceii şi inelele. Şi verigheta? Şi verigheta. O dă jos foarte greu, aproape că i s-a înţepenit pe deget. Dintr-odată, când ăia dau să ia televizorul – printre altele, serialul continuă – , femeia îl cuprinde în braţe. Pentru prima dată, ridică vocea, îi roagă să ia orice, dar să îi lase televizorul. Stă aşa, cu spatele la cei doi, cu pieptul lipit de ecran, hotărâtă să facă orice. Puteau să o dea la o parte uşor, dar sunt uimiţi de reacţia ei neaşteptată. Ea simte ezitarea şi le spune că pot face orice, numai să-i lase televizorul. Afacerea e încheiată. O să te violăm, spune unul dintre ei. Ea nu se mişcă. Fundul îi e încordat. primul termină repede. Al doilea e mai încet. Femeia strânge în braţe televizorul şi nu se mişcă. Doar la un moment dat le spune să se grăbească – copiii trebuie să vină de la şcoală. Asta îl face pe al doilea să renunţe şi cei doi pleacă. Serialul s-a terminat. Femeia, uşurată, dă drumul televizorului şi intră la baie” (Gheorghi Gospodinov, Un roman natural)

Românii se informează în proporţie covârşitoare de la televizor (85%), sursa numărul doi de informare fiind radioul (32%), potrivit unui Eurobarometru dat de Comisia Europeană în 2011. Un studiu IRES din acelaşi an confirmă că românii sunt sclavii telecomenzii: 83% dintre ei se uită zilnic la tv, defalcat astfel: 77% studii elementare, 83,4% studiii medii şi, atenţie, 88,1% studii superioare. O medie de anul trecut arată că românul petrece cam patru ore pe zi