Partidele politice, şi nimeni altcineva, sunt vinovate. Pentru că au încurajat, până acum, corupţia. Declanşând chiar ele un infernal mecanism. Chiar prin modul de finanţare a campaniilor electorale. Pactul diavolului este încheiat înainte ca un partid politic să ajungă la putere. Şi nu mai poate fi anulat. Un ban murdar, plasat unde trebuie în campania electorală, creşte în următorii ani, conform teoriei bulgărelui de zăpadă, şi se transformă într-un veritabil cataclism.
Omul de afaceri icsulescu, fie din proprie iniţiativă, fie răspunzând unei solicitări, îşi desface punga şi finanţează în campania electorală un partid. Evident, ocolind legea care plafonează asemenea donaţii. Pentru a oferi o sumă importantă unui partid ori unui candidat, omul de afaceri trebuie să încalce legea. Cumva el trebuie să scoată din contabilitate importanta suma de bani. Ceea ce presupune şi un fals în acte şi evaziune fiscală. Aceşti bani negri ajung pe mâna activistului unui partid politic. Cel însărcinat să strângă fonduri dintr-o anumită zonă geografică sau dintr-o anumită categorie de oameni de afaceri. Acest activist păstrează pentru sine, înşelând partidul şi înşelându-l şi pe omul de afaceri, o parte din bani. Sunt bani negri, cu care el îşi va permite un trai îmbelşugat sau pe care va încerca să-i albească introducându-i în propriile afaceri şi încălcând alte legi. O altă parte din bani vor fi utilizaţi, în mod ilegal, în campania electorală. A unui partid ori a unei persoane. Vor fi tipărite mai multe afişe decât cele declarate legal, vor fi bani daţi, pe sub mână, unor jurnalişti, va fi mituit cetăţeanul în ziua alegerilor. Şi ce urmează?
Infernul este abia la început. Partidul politic ajunge la putere. Ori individul politic este ales fie deputat, fie senator, fie primar, fie preşedinte de consiliu judeţean, fie consilier. După care urmează ca el să-şi
