Concluzia aparţine chiar Rezervei Federale Americane din San Francisco, ai cărei cercetători spun că neajunsurile din piaţa muncii sunt de ordin structural

"Cererea slabă din piaţa muncii joacă un rol-cheie în durata prelungită a şomajului"

Realitatea unei reveniri economice fără creare de locuri de muncă ("jobless recovery"), subliniată de analişti încă de la ieşirea din recesiune începând cu 2009, persistă în Statele Unite ale Americii, iar politica monetară stimulativă nu o poate contracara în măsura în care aceasta are la bază cauze structurale. Concluzia a fost formulată chiar într-un document oficial al băncii centrale a SUA.

Impasul din piaţa muncii este evidenţiat de durata prelungită a numărului mediu de săptămâni de şomaj, care se află la un nivel dublu faţă de recesiunea de la începutul anilor '80, potrivit datelor furnizate de autoritatea de resort, U.S. Bureau of Labor Statistic. Astfel, chiar şi la peste doi ani de la ieşirea din recesiune a SUA, numărul persoanelor care stau în şomaj de mai bine de 27 de săptămâni se situează în zona de 6 milioane.

Asupra acestei realităţi insistă şi un studiu întocmit recent de Rezerva Federală Americană din San Francisco şi preluat de publicaţia online Zero Hedge. Faţă de recesiunea severă din 1981-1982, şomajul nu a fost mai ridicat, vârful de acum 30 de ani, de 10,8%, fiind mai ridicat decât maximul de 10,1% atins în recesiunea din 2007-2009. Nu acelaşi lucru îl arată statisticile în ceea ce priveşte şomajul de durată. Astfel, dacă în anii '80 acesta nu a depăşit 2,6%, la jumătatea lui 2010 el a fost de 4,4% şi chiar şi în 2011, în condiţiile revenirii economice, tot a gravitat în jurul nivelului de 4%. Tabloul pieţei muncii de acum arată că aproximativ 40-45% din totalul şomerilor nu au un loc de muncă de mai bine de şase luni.

Consecinţele asupra oamenilor se reflectă nu numai