Daca populismul stangii condamna rapacitatea bogatilor iar populismul dreptei lenea saracilor, la centrul spectrului politic formula tipic populista - simpla si universal valabila – este aceea a eliminarii fortelor ”non-productive”, conservatoare si corupte prin aducerea tineretului la carma. De la stanga social-democrata a centrului la dreapta populara a acestuia sloganul comun este: „Toata puterea tinerilor!”

La noi, liderii Opozitiei au anuntat ca viitorul Guvern Ponta nu va include decat ministri tineri fara antecedente guvernamentale. Luandu-le inainte, Presedintele Basescu si PDL au format un ”Guvern al junilor” sustinand ca varsta membrilor sai ar fi in sine o revolutie. „Juventocratia salveaza Romania!” Potrivit unui hatru observator occidental, conditia spre a fi ministru in Romania este aceea de a avea optsprezece ani impliniti.

Lucrul nu este nou. Cu cativa ani in urma, un ministru de externe european relata, dupa o vizita efectuata la Bucuresti, ca omologul sau roman i-ar fi spus cu mandrie ca peste 60% dintre salariatii ministerului au varste sub 35 de ani. ”Nu cumva ar fi fost mai important sa imi spuna ca 60% sunt super competenti?” – se intreba retoric respectivul ministru.

O asemenea abordare nu este, insa, caracteristica numai discursului romanesc. Recent, un prim ministru occidental vorbind in numele presedintiei rotative a Consiliului European, intr-o cuvantare de circa doua zeci de minute, remarcabila prin penuria de idei, a facut de cincisprezece ori referire la tineri. O ilustrare perfecta a felului in care atunci cand retorica inlocuieste substanta, tema tineretului este prima disponibila.

Un politician danez remarca pertinent ca pot fi castigate mai multe voturi elaborand pe tema tinerilor decat pe aceea a pensiilor. Vorbind despre pensii castigi doar simpatia pensionarilor, inclusiv cu riscul de a trezi ingrijorari i