Ce presupune votul prin corespondenţă
Proiectul privind votul prin corespondenţă a fost supus de către MAE dezbaterii publice, pe site-ul instituţiei, şi dădea dreptul cetăţenilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate să voteze prin poştă. Potrivit acelei iniţiative, cu 40 de zile înainte datei scrutinului va fi transmis de la Ministerul Afacerilor Externe la Autoritatea Electorală Permanentă în format electronic Registrul alegătorilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care votează prin corespondenţă. În zece zile, AEP realizează listele cuprinzând alegătorii români care votează prin corespondenţă. Cetăţenii români înscrişi în Registrul alegătorilor români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate care votează prin corespondenţă vor primi, prin corespondenţă, de la misiunea diplomatică sau oficiul consular căruia i-a fost adresată iniţial cererea de înscriere, documentele necesare exprimării votului. Cetăţenii români care şi-au exprimat opţiunea de a vota prin corespondenţă vor transmite votul lor misiunii diplomatice sau oficiului consular la care a fost înregistrată cererea iniţială. Este necesar ca plicurile care conţin opţiunea de vot să ajungă la sediul misiunilor diplomatice sau al oficiilor consulare cel mai târziu în ziua anterioară votării.
Ungureanu, susţinător al votului prin corespondenţă
Autorităţile române au susţinut, în diverse ocazii, că introducerea legii privind votul prin corespondenţă este o prioritate, dar demersul nu s-a materializat, rămânând la nivel de declaraţii. Printre susţinătorii acestui proiect se numără şi premierul Ungureanu. Pe 22 septembrie 2006, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihai Răzvan Ungureanu, declara, la New York, că autorităţile de la Bucureşti urmăresc promovarea şi adoptarea Legii votului prin corespondenţă, pentru a întări le
