Evident, după nea (nu nea Boc, nea, adică omăt, zăpadă, troiene), va veni potopul. Iată câteva din ştirile care vor inunda toate mijloacele mass-media:

O duduie reporter – Stimaţi telespectatori, sunt în mijlocul unei viituri, iată, apa nici nu pot spune până unde mi-a ajuns, dar vedeţi dvs.! Aş zice, pur şi simplu, că mi s-a rupt apa…aparatul de filmat! Apele…apelez la SMURD!

O alta – Aici, unde mă aflu, satul Moara, pentru săteanul Prichici a fost…Moara cu noroc! A stat o noapte întreagă în viitură, cu apa până la gură. A scăpat, numai că acum e în spital, cu apă la plămâni.

O ştiristă – În satul Plesneşti a fost adusă, de către câţiva pompieri, o barcă. Acum, când transmitem ştirea, locuitorii sunt în pod şi-n pom, de unde vor fi recuperaţi. Priviţi, ca să nu se-nece, urmează îndemnul prim ministrului: calcă apa!

Un reporter, mai aprins…la faţă – Sunt în mjlocul unor săteni din Afumaţi, ce-i drept, un pic afumaţi, care tocmai se încălzesc la bufetul din localitate. Să le aflăm durerile! Domnul? „Domnul Gogâie mă cheamă! Pe mata, cine te-a chemat?” Un altul intervine: „Don’şoară, noi întotdeauna ne-am ferit de apă!” Un al treilea: „Când e ger, nu-i calorifer, când e apă, nu e papă. Cum să ieşi din cârciumă, pe-o vreme ca asta?” Şi ultimul, care pune cireaşa pe tort (colivă?): „Guvernul ce face? De ce nu vine? Stă pe vine? De ce nu intervine? Zău, mai bine era cu Boc. Hai noroc!”

O corespondentă, luată de vârtej – Aici, în gospodăria lui Maria, Ion Maria, apa a ajuns până la gât. Şi continuă să crească năvalnic. O să cobor în pivniţă, să văd dacă mai sunt supravieţuitori! Sper să nu mă înec…ec, ec, ăc, ăc!

Final, sinteza zilei: mii, zeci de mii de morţi de foame, numeroşi morţi de beţi şi trei, doar trei morţi de-a binelea! Deocamdată…

Evident, după nea (nu nea Boc, nea, adică omăt, zăpadă, troiene), va veni potopul. Iată cât