… si-atunci invatam mereu. Creada cine ce-a crede, dar de la invatat nu exista pauza. Ne invatam mereu. Taman cand am fi gata sa zicem, « Gata ! Ma cunosc pe dinlauntru si pe dinafara ! » vine ceva si ne da peste cap toate convingerile. Eminescu, de-o bunaoara, nu credea c-o sa-nvete a muri vreodata. Dar a invatat.
Pastrand, respectuos, proportiile, nici eu nu credeam, c-am s-ajung vreodata sa-l apar pe Rick Santorum. Iaca, am ajuns.
Pentru necunoscatori, Rick Santorum e unul dintre candidatii republicani la presedintia Statelor Uninte – unul dintre cei care va pierde cursa nominalizarii in fata lui Mitt Romney (ceilalti doi candidati sunt simpaticul-ignorat Ron Paul si resapatul Newt Gingrich). Haide sa nu va mai tin cu sulfletul la gura si sa ma repet : Romney va pierde in fata lui Obama. Asta nici macar nu mai e profetie. E bun simt. Rica e emblematic pentru nivelul la care a ajuns nucleul dur republican (din care, oficial, fac parte). Jos. Foarte jos. In conditii normale, un asemenea candidat ar fi managaiat cu blandete pe crestet si trimis sa se mai joace cu lopatica in nisip. Sau sa mai faca un million de dolari pe an facand lobby pentru companiile de asigurari de sanatate si pentru cele de energie (petrol, gaze, etc.). Atata stie, atata poate. Restul e gargara conservatoare la nivelul « calul, pusca si nevasta ». Atata doar ca Rica nu pare in stare sa le manuiasca asa cum se cuvine pe nici unele. Nici calul. Nici pusca.
Acestea fiind datele problemei, ce m-a apucat sa-i tin partea ? Bunul simt. Asta m-a apucat. Iertata-mi fie vorba proasta, dar de asta sufar : de bun simt. O boala in ziua de azi. O zi, ca sa zic asa, nesimtita din prea multa simtire. O zi care simte enorm si vede monstruos. O zi in care discursul politically correct face din tantar, armasar. Pe scurt, ce i se reproseaza mai nou lui Rica? Nu stupidiatea, nu dublul-discurs,
