Ion Iliescu stă de-a buşilea în faţa unui maldăr de amintiri. A umplut deja o geantă roşie \"Aeroflot\". Mai are una jerpelită cu \"Spartachiada Tineretului ‘58\" şi nu ştie ce să aleagă. Ce să salveze mai întâi?
***
Tocmai o lămurea pe secretara lui Ponta despre rolul şi importanţa ameliorărilor bazinului hidrografic al Siretului inferior asupra ecosistemului "Moldova Sud". Savura aroma covrigului cald de la "Georgi" combinat cu acreala chefirului "Napolact", urmărind cu interes cum seminţele aurii de susan – cu mac se terminaseră -cădeau lin pe puloverul de melană neagră al femeii plinuţe. Alarma, stridentă, sfâșie tot farmecul: "Portăreii! Au venit portăreii!"
Îşi reprimă gândul intelectualist de a-i explica interlocutoarei ce joc de cuvinte istoric a ratat şoferul Marcel – "Portăreii ante portas!" – dar nu era momentul pentru o iniţiere în textualism, aşa că o tuleşte spre biroul lui de preşedinte de onoare. Întoarce cheia în broască de două ori şi îşi trage sufletul o clipă, cu spatele rezemat de uşa înaltă, cu două canaturi.
Dă la o parte tabloul cu reproducerea după "Semnarea apelului pentru pace" al lui Ressu şi formează cifrul seifului: 13 stânga – 15 dreapta – 6 stânga – click! Uşa se deschide cu un uruit greu şi dinăuntru se revarsă pe mocheta roşie un morman de vechituri. Ce să salveze mai întâi?
***
Cărţile jerpelite îi trezesc atâtea amintiri. "Drum fără pulbere", "Mitrea Cocor", Cântec pentru tovarăşul plan". Deschide "Ţie-ţi vorbesc, Americă" a Mariei Banuş şi-l pufneşte râsul. Ponta a vrut s-o ia cu el la Washington, a crezut că e ghid de conversaţie.
***
Uite o trusă minerească de voiaj: lămpaş, cască, toporişcă. Pe lamă, o pată grena. O fi rugină. Ba nu, s-a luat. Lămpaşul încă se aprinde. Ce baterii bune a găsit Măgureanu. Trebuie că sunt chinezeşti. Pe fundul trusei, un bileţel îngălbenit: "Primi-ţi această
