De la Kabul la Beirut, trecând prin Bagdad, se înmulţesc semnele unei escaladări a războiului rece dintre sunniţi şi şiiţi. Este efectul încercărilor Iranului de a-şi mări influenţa într-un Orient Mijlociu în plin tumult prin intermediul comunităţilor şiite.
Tensiunile din „arcul şiit" arată că Iranul dispune de mai multe cărţi de joc în şantajul strategic regional prin care vizează să iasă din izolarea internaţională. Prin intermediul comunităţilor şiite, Teheranul îşi extinde influenţa folosindu-le drept pioni. Siria oferă un mare teren de confruntare între o parte a lumii arabe şi Iran. Arabia Saudită şi Qatar, unde cancelariile sunt decise să stopeze influenţa iraniană, susţin opozanţii sirieni. De partea sa, Iranul susţine militar şi financiar regimul de la Damasc, cel mai mare aliat în regiune. Cu doi susţinători în sânul Ligii Arabe, Irak şi Liban, teheranul încearcă să blocheze tentativele Arabiei Saudite şi Qatarului de a internaţionaliza criza siriană.
În Siria, unde regimul lui Bashar al-Assad recurge la violenţe extreme, pentru a înăbuşi revolta populară, Teheranul şi-a trimis, clandestin, trupe de elită pentru a-şi susţine aliatul. Serviciile secrete occidentale estimează numărul combatanţilor iranieni la 15.000. Membri ai Gardienilor Revoluţiei cu sarcina de a reprima protestatarii sirieni. Cinci dintre ei au fost capturaţi zilele trecute de opozanţii sirieni în oraşul rebel Homs, supus unor violenţe barbare şi unde puterea foloseşte scuturi umane. Semn al existenţei unei cooperări directe între cei doi aliaţi în represiunea din Siria este vizita de luna trecută la Damasc a influentului şef al Gardienilor Revoluţiei, generalul Qassem Soleimani, considerat de analişti ca posibil succesor al preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, şi el un fost „gardian". Anul trecut, SUA l-au acuzat că are legătură cu un presupus complot al u
