De mult nu rămas impresionat de un spectacol cum a fost “Carmina Burana”, a cărui premieră a avut loc la finele săptămânii trecute la Naţional pue în scenă de coregraful Gigi Căciuleanu… În sfârşit, iată că se poate, după ce ne-am tot plâns că suntem supuşi neputinţei, a venit şi această explozie de lumină sub forma unui spectacol de teatru dans.
Am primit în sfârşit o porţie de bucurie, pe scena unui teatru care încet încet începe să-şi recâştige respectul întregii comunităţi. Chiar şi cei mai cârcotaşi rămănând fără glas, la ce minunăţie de spectacol am avut parte. Dincolo de reuşita spectacolului, “Carmina Burana” a bifat poate o altă victorie, mult mai importantă, şi anume cea a comuniunii sub acelaşi element comun, al artei. Aplauzele nu au fost pentru “unii” sau pentru “alţii”, au fost pentru toţi, cei care au trudit frumos la construcţia unui spectacol de excepţie. Este poate o lecţie care ar trebui învăţată de mult mai multă lume, din toate domeniile, care tot spun că multiculturalitatea este cea care ne poate salva în lupta cu timpul viitor.
A trebuit să vină un catalizator al energiilor creatoare, maestrul Gigi Căciuleanu, care a scos toată energia şi valoarea din actori, indiferent de că sunt de la secţia română sau maghiară, rezultatul putând fi văzut cu ocazia premierei. Multiculturalitatea se pare că începe să nu mai fie doar o vorbă aruncată în vânt aşa să ne mai pună în vreo lumină favorabilă în faţa lumii. La teatru se poate, “Carmina Burana” o dovedeşte din plin, şi nu degeaba se spune că salvarea vine prin artă, prin teatru, prin dans, prin tot ceea ce e frumos şi sincer. Rămâne doar să urmăm exemplu “Carminei Burana.”
De mult nu rămas impresionat de un spectacol cum a fost “Carmina Burana”, a cărui premieră a avut loc la finele săptămânii trecute la Naţional pue în scenă de coregraful Gigi Căciuleanu… În sfârşit, iată că se p