Peste 23 de GW capacitate instalată în centrale de producţie a energiei electrice (hidro şi termo) a fost „moştenirea" lăsată de regimul comunist după 1989. O astfel de capacitate instalată era justificată prin industria energofagă dezvoltată de autorităţile comuniste fără a exista însă o viziune energetică pe durată lungă de timp.

După 1990, odată cu desfiinţarea unor mari uzine, şi prin neefectuarea de lucrări de întreţinere şi modernizare capacitatea instalată s-a diminuat până la 20, 5 GW.

„Retrageri din funcţiune"

Deşi oficial există această capacitate instalată, cererea a fost în momente excepţionale, „la vârf" de 9-9,5 GW. Acest „vârf" a fost atins în această iarnă, o iarnă cum nu a mai fost de peste două decenii. Chiar şi în aceste condiţii, capacitatea netă necesară, potrivit normativelor europene se situează undeva în jurul cifrei de 14 GW.

Ceea ce trece de această cifră nu are justificare, susţin specialiştii în energie care atenţionează că anumite capacităţi care niciodată nu vor mai putea fi repornite sunt menţinute şi trecute în statisticile oficiale.

România încă are un consum redus de energie electrică pe cap de locuitor, potrivit statisticilor europene, însă nici în aceste condiţii, alimentarea cu energie nu are în vedere principiul de durabilitate, potrivit specialistului în sisteme şi pieţe de energie, Jean Constantinescu.

„La noi, consumul de energie electrică pe locuitor abia trece de jumătatea mediei Uniunii Europene. Nici această cerere redusă, cu un vârf de de 9 GW, nu poate fi alimentată durabil, deşi statisticile indică o putere disponibilă netă în centralele electrice de 16 GW la o capacitate instalată de peste 20 GW. De fapt, capacitatea netă necesară este de 12,4 GW, în timp ce 7 GW reprezintă 'retrageri din exploatare' şi 'capacitate nefolosită', iar 1 GW este capacitate în conservare", a declarat Jean