Ideea preşedintelui PDL Brăila, Constantin Dumitriu, de a încheia un contract cu cetăţenii, pare sublimă. Un contract prin care Dumitriu, ca şi candidat la şefia Consiliului Judeţean, să-şi asume responsabilitatea pentru promisiunile făcute, pe care să şi le respecte în eventualitatea în care ar câştiga alegerile. În caz contrar, să-şi dea demisia din funcţie.
Cum spuneam, ideea pare sublimă. Totuşi, cum va ajunge Dumitriu să-şi dea seama că nu şi-a respecat promisiunile, că cetăţenii sunt dezamăgiţi şi că, astfel, ar trebui să demisioneze? Soluţia a spus-o tot el: "În cazul în care la registratura sau administraţia respectivă, în timpul mandatului, vor fi denunţate peste 50% dintre aceste contracte de către cetăţeni, bineînţeles, cu nume, cu date concrete, acea persoană care conduce administratia va trebui să îşi depună demisia chiar în timpul mandatului şi să plece acasă". Ideal! Sau nu...
Ca mai mult de jumătate dintre cei care au votat pentru tine să vină la CJ cu o cerere în care să-şi dea toate datele şi să-ţi ceară apoi demisia este un lucru care, în realitate, nu se va întâmpla niciodată. O utopie pe care tu o lansezi şi graţie căreia nu vei fi nevoit de fapt niciodată să-ţi dai demisia, să fim serioşi! Când arma pe care vrei să o foloseşti este birocraţia, te poţi considera din start câştigător.
Un astfel de contract cu cetăţenii şi alegătorii, care să funcţioneze, presupune câteva chestii pe cât de simple, pe atât de mult uitate de politicieni şi atât de greu de găsit în general: cinste, bun simţ, conştiinţă şi onoare.
În mod normal, o promisiune făcută în timpul unei campanii electorale ar trebui să ţină locul oricărui contract scris. Votul este - sau ar trebui să fie - adevăratul contract între politician şi cetăţean. "V-am promis lucruri cu care v-am convins să mă puneţi în această funcţie, trebuie să-mi şi res
