În România de astăzi, îţi trebuie ceva curaj ca să mergi mai departe… Intrarea în Golăieşti, venind dinspre Medeleni, nu este încurajatoare. Delăsare, gunoaie, drumuri ca vai de lume (ca peste tot, din păcate) ascund, de multe ori unde nu te aştepţi, oameni şi locuri ce tăinuiesc speranţe, posibile rezolvări… Altfel de doctori! Despre toate acestea într-un reportaj de Iftimie Nesfântu.
Nu-mi amintise nici un doctor despre ea. Cei intervievaţi, conducând adeseori clinici importante, aveau grijă să vorbească în primul rând despre ei ori despre mai marii zilei, care nu-i lăsau să-şi facă jocurile. Treburile! Câteodată am întrebat eu, direct: „Ce ştiţi despre…?“. „Dar de ce să vă vorbesc eu despre doctorul din Mihăileni sau despre doctoriţa din Golăieşti? Ce, despre mine vorbeşte cineva?! Şi-apoi, între noi fie vorba, ce face un medic de familie?!“
Trebuie să alegi moaşa, nu satul! – De unde sunteţi? – Din Iaşi. – Aţi venit la Golăieşti prin repartiţie? – Oarecum. Am fost întâi repartizată la Moţca, Iaşi şi pe urmă am venit aici. – A fost alegerea dv.? Pe atunci, repartiţiile erau dirijate… – Hm… (Râde cu poftă) Am ales pentru că aveam o moaşă foarte bună, pe dumneaei! Şi arată, privind-o în acelaşi timp cu o căldură puţin obişnuită, către moaşă, asistentă, călăuză şi însoţitor în lumea satului. Scenă de Oscar! O singură privire – dar ce privire! – îmi dezvăluia mai mult decât pagini întregi de carte. Puţini, chiar şi dintre medici, realizează ce înseamnă o moaşă pentru un medic de ţară. – S-a născut aici, ştie fiecare ungher, fiecare om încă de când era mic, în multe cazuri a asistat la naşterea lor. Numele ei este Elena Simionescu. Ea este „vinovată“ că am ales Golăieşti. Mama mea a fost îndrumător la Iaşi pentru obstetrică-ginecologie şi cunoştea toată zona. Şi mi-a spus: „Acolo este moaşa cea mai bună!“. Am înţeles mai târzi
