Îi vedem uneori punând afişe publicitare pe clădiri, lucrând la faţadele unor instituţii şi i-am zărit zilele astea pe acoperişurile blocurilor doborând zăpada. Sunt alpiniştii utilitari sau industriali pentru care ziua de muncă înseamnă să escaladezi clădiri, turnuri, furnale, pilonii de zeci de metri pe care sunt aşezate echipamentele de telecomunicaţii.

Marius, zis Taz, de 38 de ani, din Craiova, este unul dintre ei. Povestea lui, ca şi alpinist utilitar sau industrial, începe cu mulţi ani în urmă. Are mai mult de 20 de ani de când se caţără. A început dintr-o joacă, din plăcere. Acum este alpinist industrial în domeniul telecomunicaţiilor. Primul a fost muntele, dar cu timpul viaţa i-a cerut altceva. Pasiunea a devenit meserie, o meserie care include şi puţină nebunie, căci nu oricine merge zilnic la muncă să stea cocoţat la 200- 300 de metri deasupra pământului. „Totul a început la munte. Prima dată nu mă atrăgea în mod deosebit, dar mă tenta ca şi idee. Apoi, datorită unor oameni pe care i-am cunoscut încet, încet, cum ar fi Roman, pe care noi, cei din Craiova, îl considerăm mentorul nostru, am fost iniţiat în tainele alpinismului. Mai întâi a fost alpinismul montan, apoi am trecut pe cel utilitar. Înainte de anii ’90, lumea se minuna. Eram şi foarte puţini. Pentru noi era mult mai greu, nu aveam echipament. Îmi amintesc cum ne făceam hamuri din centuri de maşini. Le cumpăram pe sub mână, de pe la service-uri, apoi ne duceam pe la ateliere de marochinărie pentru cusături. Lucram greu, nu aveam ca acum bormaşinile astea cu care să dai găurile în peretele unei clădiri sau să montezi structuri metalice“, îşi aminteşte Taz.

A început la turnurile CET-urilor, la furnale, la faţadele marilor uzine şi fabrici, la hale. „Am lucrat la furnalele de la Deva, la turnurile de la Rovinari, la Işalniţa, la acoperişul şi faţada Universităţii din Craiova. Au fos