Procesul de simplificare nu este numai responsabilitatea Comisiei, ci şi a statelor membre.

România este în anul al şaselea de când se chinuieşte să acceseze fondurile europene, îndeosebi fondurile structurale, alocate prin bugetul UE, 2007-2013. Până acum a reuşit „performanţa" de a se plasa pe ultimul loc în UE la volumul absorbţiei. În ceea ce priveşte eficienţa, mai bine să nu o evocăm. Chiar în aceste zile, un alt program este în dificultate (POSDRU), după ce anul trecut programul dezvoltării regionale a fost suspendat. Oficialii guvernamentali se apără cu constatarea că ar putea fi şi mai rău, adică nu doar să fie întrerupte plăţile, ci să fie suspendat întregul program, dar şi altele! Cu o asemenea atitudine, nici nu e de mirare că criticile cotidiene la adresa autorităţilor române nu mai au sens. Motiv pentru care propunem să ne îndreptăm spre Cadrul financiar multianual viitor (2014-2020).

LECŢIILE CRIZEI

Înca din 2009, discutându-se diferite pachete de măsuri ale UE pentru statele membre afectate grav de criză, s-a insistat pe necesitatea simplificării procedurilor accesării fondurilor europene, astfel încât bugetul european să vină în sprijinul acestor ţări. Dar, înainte de recenta criză, devenise „legendară" greutatea birocratică şi costurile administrative ale accesării fondurilor europene.

În ultimii ani, Comisia Europeană a iniţiat câteva măsuri de simplificare pentru şase state membre aflate în dificultate, inclusiv pentru România, dar a propus şi un proces de simplificare a căilor, procedurilor şi mecanismelor de accesare a fondurilor UE în următorul exerciţiu bugetar. După ce, în iunie 2011, Comisia a înaintat o viziune despre finanţele UE, obiectivele şi mijloacele finanţării europene, la sfârşitul anului trecut ­s-au făcut propuneri privind direcţionarea respectivei finanţări către „cetăţeni şi către business". În urmă