De multe ori când am ocazia să stau la poveşti cu o personalitate, îmi pun problema: “Oare cum ar trebui să întreb ca să aflu cât mai multe despre ce mă interesează?” Ei, la interviul cu Mărgineanu am avut surpriza de a-mi povesti chiar el despre ce şi-ar dori să fie întrebat. Ce mi-a rămas mie de făcut? Ce v-a rămas şi vouă! Doar că eu am auzit şi am zâmbit înaintea voastră.
Reporter: În ochii mei sunteţi “un fel de geniu suspect”…o caracterizare în două – trei cuvinte…
Mihai Mărgineanu: Sunt un iubitor de ironie, discreţie şi profunzime, şi vreau să exprim aceste sentimente şi în cântările mele, chiar dacă multe dintre ele sunt adaptări din folclorul autohton…
Rep.: Melodiile au nişte texte “de o sublimă inspiraţie”, iar versurile te bine-dispun.
M.M.: Da, sunt numai bune de încins o petrecere…de adulţi!
Rep.: Aţi subliniat pentru adulţi. De ce?
M.M.: Pentru că “e limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât “meseria de zână”. (aici l-am citat pe Mircea Cărtărescu, care a explicat mai bine ca mine).
Rep.: Mi se pare genial cum reuşiţi să prelungiţi în afara scenei atmosfera “concertelor totale” cu care ne încântaţi alături de trupă…
M.M.: Atât eu, cât şi banda mea, încercăm să insuflăm sentimente şi senzaţii “de comuniune” (poate e un pic exagerat spus, dar…), vrem ca publicul să se deconecteze de stresul cotidian şi să se concentreze la ce se întâmplă pe scenă. Eu aş compara recitalurile cu o călătorie.
Aşa că dragilor, pe 25 februarie, în Old City Pub începând cu ora 22, plus-minus câteva minute, acest “maestru” al melodiilor de neuitat, Mărgineanu şi banda lui, vor face un spectacol cum nu s-a văzut demult în Târgu-Mureş! Rezervările se fa