Criticii care afirmă că Atena se bucură de un tratament special din partea UE şi a FMI au dreptate. Atâta vreme cât Grecia este văzută ca un risc sistemic, cele două instituţii vor închide mereu câte un ochi în chestiunea restructurării datoriei elene şi a reformelor necesare.

Când în mai 2010, Grecia semna primul pachet de ajutorare financiară cu UE şi FMI, politicienii se lăudau că nimic nu poate să o ia într-o direcţie greşită, că setul de condiţii pe care Atena trebuie să îl îndeplinească este atât de bine pus la punct încât acela ar fi trebuit să fie finalul crizei elene. Evident că nu a fost aşa, pentru că obligaţiile pe care Grecia şi le asumase erau atât de draconice încât nu au putut menţine ritmul. În acest context, nici FMI nu mai este atât de dornic să arunce bani buni pe urmele unor bani deveniţi toxici. Instituţia de la Washington se teme de renumele său în cazul în care Grecia nu va fi capabilă să ducă planul de austeritate până la capăt.

Se pune, pe bună dreptate, întrebarea cine forţează pe cine în acest joc. Pare că FMI de fapt nu dictează atât de multe precum ar vrea să creadă lumea. Nici UE nu este pe o poziţie mai forte. Şi atunci nu este, în realitate, Grecia jucătorul cu mâna cea mai puternică în acest poker? Ba da, atâta timp cât partenerii internaţionali vor privi problemele elene drept un risc sistemic. Imediat cum pachetul de salvare va intra în vigoare, condiţiile impuse Atenei vor deveni subiect de negociere, nicidecum de respectare.

Numai ineficienţii au de ce să se teamă de concurenţa în sănătate (The Telegraph)

Noi cercetări ale London School of Economics arată că un sistem sanitar concurenţial este binevenit. Ar fi o modalitate de eficientizare a costurilor din sănătate şi este problema care dezbină taberele în dezbaterea privind reforma.

Studiul publicat ieri în capitala britanică afirmă