Amplă şi sinceră cronică a unei vieţi profesionale petrecute, ca anestezist, în imediata apropiere atât a omului suferind, cât şi a chirurgului (privit cu ochi critic), volumul Oraşul bufniţei, semnat de dna dr. Dora Petrilă, este recomandat de dl prof. dr. Irinel Popescu la Cartea confraţilor.
În ultimii ani, dna dr. Dora Petrilă pare tot mai ataşată de literatură; accentele ştiinţifice din celelalte cărţi de până acum sunt ceva mai estompate, tematica de acest gen revenind în preocupările autoarei numai în măsura în care o obligă un eventual interviu-eseu cu una sau alta din personalităţile vieţii noastre medicale. Penultima carte semnată de Dora Petrilă era un volum cu o densitate ştiinţifică atât de ridicată – şi mă refer aici la Între Dumnezeu şi ştiinţă – încât ne-a lăsat impresia că autoarea este decisă să pună capăt, odată pentru totdeauna, celebrei şi puternicei dispute dintre ştiinţă, cu ambiţia ei de a explica totul prin argument (vezi experiment), şi religie, care „crede dar nu cercetează“ originea universului şi a omului, acestea aparţinând în mod inconturnabil transcendenţei. Dacă a reuşit să încline balanţa de partea ştiinţei pe care o susţine cu fervoare – nu ştiu. Înclin să cred că nu, întrucât nimeni nu-şi poate pune încă la butonieră un astfel de trofeu, indiferent de ce parte a baricadei s-ar situa. Ultima carte a Dorei Petrilă, ORAŞUL BUFNIŢEI, apărută recent la prestigioasa editură „Viaţa Medicală Românească“, Bucureşti, 2012, schimbă complet tonul rece, academic, impus de analiza ştiinţifică din volumele anterioare, pentru a deveni cald şi confesiv, până la o sinceritate nu de puţine ori deconcertantă. Mărturisirea albă şi clară, făcută parcă sub lampa scialitică, îi serveşte autoarei la descrierea vieţii de anestezist într-un mare spital bucureştean, într-o mare şi foarte ocupată clinică de chirurgie, cum au fost şi au răm
