Cunoscuta din timpuri stravechi pentru calitatile sale terapeutice, patlagina, numita si limba oii, limba sarpelui, limba broastei sau mama ploii, in functie de zona geografica, creste spontan pe marginea drumurilor, pe langa garduri, in pasuni si luminisuri, pe campie, la deal si la munte.

Nu este o planta pretentioasa si, daca ai nevoie de binefacerile ei, o gasesti si iarna, cu frunza tot verde, sub stratul gros de zapada.

De la patlagina, in scop terapeutic se folosesc frunzele, bogate in vitamina A, C si K, in mucilagii si tannin, dar si in minerale: calciu, fier, zinc, magneziu.

In aceasta perioada, cand infectiile respiratorii fac zilnic noi victime, este deosebit de util sa ai in casa patlagina care poate fi folosita intern, in caz de bronsite, astm, diaree, ulcer gastroduodenal, in hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, tuse, reumatism, stomatite, ateroscleroza, hemoragii, dar si extern, in caz de abcese, herpes, bube, taieturi, furuncule, inflamatii articulare de natura reumatica, anumite forme de cancer de piele, ulcer, varicoze.

Infuzia si frunzele proaspete de patlagina se folosesc in tratarea intepaturilor de insecte, a furunculelor, in tratamentul extern al hemoroizilor. Decoctul din frunze de patlagina trateaza rani vechi, greu vindecabile.

Eficienta si in caz de zona zoster

Cataplasmele cu patlagina calmeaza durerile provocate de zona zoster. Frunzele de patlagina proaspat culese, bine spalate si uscate intr-un prosop curat, pot fi puse direct pe rani sau furuncule, dupa ce s-a trecut peste ele cu sucitorul, pentru a lasa zeama.

In caz de raceala, dureri in gat si in piept, tuse, se pot bea trei - patru cani de ceai de patlagina pe zi. Peste una - doua lingurite de planta uscata si maruntita se toarna 200 ml de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa la infuz